Florența Crețu este Marketing Specialist în cadrul companiei Ropharma și mamă a două fete. Ea ne-a povestit despre discuțiile cu fetele ei și despre cum își petrec acestea timpul liber.
- Ce vârstă are copilul tău / au copiii tăi?
Teodora – 13 ani
Ilinca – 9 ani
- Ce activități extracurriculare face / fac fizic? Dar online? Le-ai ales tu sau le-a / le-au ales el / ei? (ne poți oferi recomandări de resurse pe care le folosește copilul / le folosesc copiii – video-uri online, cărți, etc.)
Teodora – Începând cu vârsta de 4 ani a început să facă înot (fără să o atragă sau să îi placă), iar de la 5 ani a mers la dans și pictură. Începutul școlii la 5 ani și 7 luni a adăugat în activitățile ei și cursuri de limba germană și mai târziu de la 8 ani limba engleză. Avantajul Teodorei a fost faptul că am stat o perioadă destul de lungă în concediu de îngrijire a copilului cu cea mica și astfel am putut să mă ocup de ea. Începand cu vârsta de 6 ani a început să își aleagă singură activitățile extracurriculare astfel că am renunțat la dans/pictură și a început sportul de performanță (sărituri în apă)
Ilinca – Și aici am încercat diverse activități balet, înot, pictură. Însă lipsa de timp din partea noastră și intersesul din partea ei ne-a făcut să renunțăm destul de repede. În momentul de față singura activitate o reprezintă limba engleză.
- Noi considerăm că orice experiență este o sursă de învățare. Ce activități faceți cu cel mic în acest sens?
Eu consider că din fiecare activitate este o sursă de învățare și de descoperire a abilităților/pasiunilor.
- Care dintre experiențele de invățare pe care le face îl pregateste cel mai bine pentru a face față provocarilor din viata reală și pentru a-și atinge țelurile?
Din experiența cu copiii mei am remarcat că sportul este extrem de util pentru un copil, îl face responsabil, gestionează mai bine timpul și este mai ordonat.
- Care este activitatea care l-a / i-a atras cel mai mult?
Sărituri în apă a fost alegerea Teodorei. Și-a asumat performanța chiar dacă asta a însemnat antrenamente zilnic și sacrificarea timpului petrecut cu prietenii.
- S-a întâmplat să îți spună la un moment dat că vrea / vor să renunțe la una dintre activități?
Da, au existat momente în care au cerut să renunțăm la diverse activități și dacă aceste renunțări au fost bine argumentate au avut câștig de cauză.
- Cât din formarea copilului / copiilor consideri că o reprezintă educația formală și cât cea informală?
Din păcate, educația formală din România actuală nu este extrem de utilă, încă se folosesc metode învechite fără să se explice aplicarea practică a ceea ce învățăm. Am preferat să călătorim cu copii și să le arătăm viața adevărată.
- Discuți cu copilul tău / copiii tău despre viitor, despre viața de adult și despre meserii?
Din pacate, copiii mei am uneori senzația ca sunt prea copii și nu se proiectează deloc în viața de adult. Oricât aș vrea să aflu ce își doresc să facă în viitor, răspunsul este același – mai este timp, încă nu știu.
- A fost / Au fost implicat / implicați în activități de voluntariat?
Nu.
- Își dorește copilul / își doresc copiii să îți calce pe urme sau l-ai îndrumat în această direcție?
Nu, i-am sfătuit să încerce să își facă propriul drum în viață.
- Ce provocări ai întâmpinat în formarea copilului / copiilor?
Cea mai mare problemă o reprezintă sistemul de educație bazat pe note și nu pe cunoștințe.
- Ce activități de relaxare are copilul / au copiii?
Sunt copii normali ai zilelor nostre în care principala relaxare o reprezintă telefonul/calculatorul.
- Care este sfatul tău pentru părinți?
Să încerce să le descopere aptitudinele fiecăruia și să îi încurajeze în aceea direcție. Să călătorească mult și să îi ajute să înțeleagă că fac parte dintr-o lume extrem de diversă.
Un proiect educațional susținut de Asociația CREDU și Ropharma.
