Lumea este într-un proces accelerat de schimbare, digitalizarea este din ce în ce mai bine integrată în sistemul educațional, iar pandemia de COVID-19 este o provocare prin care trecem cu toții. Excelența Sa, Dl. Rahul Shrivastava, Ambasadorul Indiei în România ne-a împărtășit din experiențele și  educația din India.

Educația în India – privire de ansamblu

Oana Voicu: Ce puteți să ne spuneți despre situația actuală a educației din India?

E.S. Dl. Rahul Shrivastava: Ca în orice parte a lumii, educația din India a fost afectată de pandemia de COVID-19. Când a început, copiii mei studiau amândoi în India. Iar eu sunt genul de persoană care crede că educația online reprezintă doar o treime din ceea ce se poate obține prin educația față în față. Educația nu se găsește doar în cărți, nu este vorba doar despre faptul că profesorul îi transmite cunoștințele sale elevului. Educația este mai mult de atât pentru că presupune interacțiunea fizică cu profesorii, cu mediul, însemnă joacă și relația cu colegii. Toate acestea au lipsit în pandemie. Această întrerupere continuă și în India, ca și în România. Chiar și examenele finale au fost amânate o dată în acești doi ani în India.

Cred că acesta este un lucru grav, dar situația se îmbunătățește și sper că în educație va fi mai bine pe măsură ce pandemia va scădea în intensitate, în contextul vaccinării. Sper că vom reveni la normal și susțin educația în școli, unde copiii merg și învață mai mult decât ceea ce e în programă.

Oana Voicu: Care sunt principalele provocări ale sistemului educațional indian?

E.S. Dl. Rahul Shrivastava: Lăsând de-o parte contextul pandemiei COVID-19, în general, aș spune că prima provocare ar fi infrastructura, deoarece în India încă avem mulți oameni care trăiesc în sate și orașe mici, iar în aceste locuri guvernul a făcut eforturi să îmbunătățească infrastructura. Este un proces continuu, dar infrastructura în educație nu este încă așa cum ne-am aștepta de la o școală în adevăratul sens al cuvântului. Dacă mergeți în unele sate îndepărtate, ați putea descoperi că școala nu are săli de clasă adecvate și chiar dacă are săli de clasă adecvate, s-ar putea să nu aibă laboratoare echipate, adică nu este o școală completă. Deci, aceasta este o provocare – infrastructura în unele școli, în special cele din zone îndepărtate. Dacă mergeți în orașe, acestea au infrastructură. În orașele mari nu există nicio problemă. Dar uneori, în satele îndepărtate infrastructura este o problemă.

A doua provocare este rata abandonului. Avem educație gratuită și obligatorie, deoarece dreptul la educație este un drept fundamental în Constituția Indiei. Aceasta înseamnă că, dacă părinții nu vor să-și trimită copiii la școală, atunci guvernul nu îi va forța, dar dacă părinții vor să-și trimită copiii la școală, guvernul este obligat să le ofere educație. Acesta este motivul pentru care este gratuită și obligatorie. În ciuda acestui fapt, avem o rată ridicată a abandonului școlar, mai ales în zonele rurale. Așadar, copiii merg la școala primară, dar până ajung la liceu, încep să renunțe la școală. Aceasta este o altă provocare.

A treia provocare este lipsa profesorilor. Pentru că în școli, mai ales în zone îndepărtate, profesorii sunt absenți. Dacă ar trebui să ai 20 de profesori, probabil sunt doar 10 dintre ei. Revenind la învățămînt, acesta este într-un proces de schimbare. Avem o nouă politică educațională, dar voi reveni la asta mai târziu. Pe vremea când eram în școală, educația era mai mult teoretică. Era vorba de cunoaștere. Citeai cărți și dobândeai cunoștințe. Eram foarte buni la teorie, dar ne lipseau alte lucruri, cum ar fi formarea abilităților practice sau cum să interacționăm cu oamenii. Chiar dacă studiam știința, doar amestecam informațiile fără să înțelegem de fapt cum se aplică, de exemplu prima, a doua sau a treia dintre legile lui Newton. A fost genul de educație în care doar rezolam ecuații. Deci, aceasta este o altă provocare. Timp de câteva decenii, educația noastră a fost teoretică. Cum să o facem mai practică? Cum să-i pregătești pe copii să facă față vieții când vor crește? Deci, aceste lucruri sunt probleme abordate de noul guvern.

Colaborări internaționale în educația indiană superioară

Oana Voicu: De obicei, studenții indieni merg să studieze în străinătate, dar sunt și studenții străini care vin să studieze în universitățile indiene. Care este politica publică indiană cu privire la studenții străini?

E.S. Dl. Rahul Shrivastava: În general, numărul studenților indieni care pleacă la studii în străinătate este mai mare decât numărul celor străini care aleg să studieze în India. Studenții indieni merg în Statele Unite, Marea Britanie, Australia sau Noua Zeelandă, dar și în Europa să studieze. Însă lucrurile se schimbă. În primul rând, există multe universități noi private. Nu au restricții și pot lua studenți din orice țară. În al doilea rând, universitățile publice și-au dat seama că, dacă ar avea studenți străini, s-ar putea clasa pe poziții mai bune, printre universitățile de top din lume. Pentru moment, cele mai bune universități din India sunt clasate pe locul 100 în lume și unul dintre principalele motive este că nu au suficienți studenți străini. Au realizat însă că ar trebui să aibă și studenți din alte țări. Unul dintre criteriile pentru a evalua o universitate este numărul de studenți străini sau colaborări străine. Acest lucru este, de asemenea, în creștere în India.

Există un al treilea punct al acestui subiect. Guvernul indian oferă o mulțime de burse în principal pentru Asia, Pacific, țările africane, țările din America Latină, dar și țărilor din Europa. România face parte și din aceasta, oferim burse de studiu în cele mai bune universități din India: studii universitare, postuniversitare, doctorale, postdoctorale. Totul este plătit de guvernul indian, iar acest lucru este disponibil și pentru România. Sunt burse și pentru cursuri de pregătire, străinii au posibilitatea să studieze hindi, muzică sau dans. Actualul ambasador al României în India a studiat hindi. În afară de studenți, persoanele care lucrează se pot înscrie în programe scurte de formare.

De anul trecut, există o nouă politică educațională. Înainte de aceasta, am avut unele restricții impuse universităților străine care deschideau campusuri în India. Dar acest lucru nu mai este valabil și învățământul are un grad mai mare de libertate. Toate marile universități străine sunt dornice să aibă campusuri în India și, odată ce se va întâmpla, vor atrage și studenți străini.

Digitalizarea educației

Oana Voicu: Să vorbim despre tehnologie în educație, cum se dezvoltă aceasta în India?

E.S. Dl. Rahul Shrivastava: În școlile urbane accesul la tehnologie este la fel în India, ca și aici. Dar în zonele rurale din India, ca și în zonele rurale din România, oamenii se confruntă cu unele dificultăți în accesul la tehnologie. Când a început pandemia, mulți elevi nu aveau tablete, mulți studenți nu aveau laptop-uri sau computere, deci tehnologia a fost o problemă. În India rurală, tehnologia nu a ajuns foarte departe, acoperirea rețelei de internet este în jur de 60-70%, există școli care încă nu au internet. Însă în orașele mai mari, școlile au laboratoare echipate, computere, o viteză bună a internetului. Deci au tehnologia necesară unei bune funcționări. În zona rurală suntem în urmă.

Educația non-formală și educația culturală

Oana Voicu: Dar educația culturală?

E.S. Dl. Rahul Shrivastava: Aș dori să dau o materie drept exemplu – istoria. În școală se începe cu istoria Indiei, de acum aproximativ 5 000 de ani, cu cultura de pe Valea Indului. Deci, cultura face parte din istorie. În școli, elevii au programe culturale la care se pot înscrie. De asemenea, elevii au posibilitatea să se înscrie în sunt grupuri sau societăți, cum ar fi societatea de dramatică sau cea culturală.

Dar în India aș spune că sistemul este puțin diferit de ceea ce se întâmplă în multe țări occidentale. În esență, tradițiile noastre datează de 4-5000 de ani, separat de școli. Familiile sunt mari. Există o rețea imensă de religii. În aceste locuri copiii intră în contact cu cultura, în afara școlii. Cultura vine din societate, din familie, de la rude.

Oana Voicu: Să vorbim despre educația non-formală, ce învață copiii din India în afara școlilor?

E.S. Dl. Rahul Shrivastava: Ca oriunde în lume, în România sau în India, copiii își urmăresc pasiunile din ce în ce mai mult. În fiecare școală, mai ales în orașe, sunt diferite grupuri, asociații și societăți în care se înscriu elevii cu pasiuni similare. De exemplu, dacă vrei să devii diplomat, în India există multe grupuri în care poți să exersezi diplomația. Dacă îți place tehnologia, ai, de asemenea, grupul elevilor pasionați de tehnologie. Apoi, sportul este în creștere în India. Când eram mic, dacă erai bun la sport, erai considerat un elev slab și erai perceput ca un copil neglijat, dar asta nu mai este valabil acum. Dacă ești bun la sport, școala te încurajează. Toate școlile normale au o baza sportivă bună. Așa că te vor încuraja să îți continui antrenamentul. Timpul petrecut în aer liber mărește puterea de a absorbi cunoștințe, deci este de asemenea benefic. Când faci sport în aer liber, te ajută să îți îmbunătățești condiția fizică și te ajută mental. Apoi, dacă joci sporturi de echipă precum fotbalul, se dezvoltă acel spirit de echipă. Sporturile devin, de asemenea, o parte importantă a activității noastre fizice. Taberele sportive se organizează și sunt din ce în ce mai populare. Școlile din India încurajează oamenii să se implice în activități sociale. Dincolo de educația formală, acestea sunt activitățile care au loc în general în afara programului de școlală.

Viitorul educației

Oana Voicu: Ce ar fi o particularitate a sistemul de învățare indian, ceva special sau diferit?

E.S. Dl. Rahul Shrivastava: Studenții indieni sunt foarte competitivi. Acest spirit de competiție poate apărea din cauza numărului mare de studenți. Indienii sunt foarte buni în susținerea examenelor, am constatat că și coreenii sau japonezii sunt la fel. Dacă le spuneți studenților indieni că trebuie să participe la competiții, aceștia vor fi pregătiți, pentru că există o mulțime de cursuri de coaching, ghiduri și grupuri de pregătire. Nu se sperie de examene. Concurența este uriașă și de aceea studenții sunt pregătiți. Dacă un absolvent dorește aplice pentru un post de diplomat, pot concura jumătate de milion de oameni, iar dintre aceștia doar 2-300 sunt selectați. Poate pentru unele țări este util să afle cum se pregătesc indienii pentru examene și competiții.

Oana Voicu: Ce ne puteți spune despre viitorul educației?

E.S. Dl. Rahul Shrivastava: În ultimii 40 de ani, educația, în general, s-a îmbunătățit din două motive. În primul rând, accesul la surse de cunoaștere este mai bun: televiziune, internet, Wikipedia. Informațiile se pot obține foarte repede, ceea ce este bine pentru educație. În al doilea rând, lumea interacționează acum mai mult. Mă compar cu copiii mei, iar ei știu mai multe despre lumea în care trăim decât știam eu la vârsta lor, deoarece interacțiunea este imensă. Educația, în general, se îmbunătățește. Un copil de zece ani astăzi știe mai multe decât știam când aveam eu zece ani, pentru că veneam dintr-un oraș mic și toate cunoștințele mele veneau doar din acel loc. Acum oamenii au acces la informații de pretutindeni. Dar există un lucru care ar putea să lipsească – interactiunea socială. În afară de informații, există și alte calități umane pe care ar trebui să le avem, cum ar fi empatia față de alte persoane sau inteligența emoțională. Având acces la tehnologie, poate că aceste calități ocupă un loc secundar. Pentru mine este și o opțiune personală, eu prefer oamenii. Citirea unei cărți pe suport de hârtie este diferită de citirea unei cărți pe un ecran.

Poate că fac parte dintr-o generație mai veche, dar sper că noua generație, în afară de obținerea tuturor acestor informații din surse digitale, va primi și informații din cărțile pe suport de hârtie. Poate eu sunt o excepție, dar totuși simt asta la mulți oameni. Când cineva ia o carte, stă în parc și o citește, atunci mintea se liniștitește. Este o activitate bună pentru sănătatea fizică și mentală, în special la copii. În viitor, educația va evolua în ceea ce privește cunoașterea, dar aspectele umane ale acesteia sper că vor putea să se păstreze așa cum erau și acum 30-40 de ani.

Oana Voicu: Cum ne protejăm copiii atunci?

E.S. Dl. Rahul Shrivastava: Nu este vorba de protecție. Când copiii mei stau acasă și cântă la chitară sau stau în fața unui calculator, le spun să iasă afară și să interacționeze cu prietenii lor. Îi putem încuraja să facă acest lucru, să vorbească cu prietenii, să își dezvolte abilitățile de viață, nu doar de la un telefon. Putem obține informații, dar nu putem obține abilitățile de viață. Uneori primim informații greșite, de exemplu ce se întâmplă cu vaccinarea aici. Toată lumea a devenit medic, iar știrile false dezinformează. Dacă vorbim cu medici și experți în sănătate, vom putea să înțelegem de ce aceste informații sunt greșite. Ar trebui să ne încurajăm copiii să aibă mai multe interacțiuni în viață. Le spun copiilor mei: du-te afară, creierul tău trebuie să se odihnească. Iar, dacă ieși afară la soare, să nu faci nimic. Uită-te la natură, cum se mișcă copacii, cum cad frunzele, uită-te la soare, absoarbe vitamina D! Chiar și asta este educație.

Educația publică versus educația privată

Oana Voicu: Cum rămâne cu implicarea sectorului privat în educație?

E.S. Dl. Rahul Shrivastava: Este în creștere. Acum 30 de ani, 70% din școli erau instituții publice, iar acum cred că ponderea este de aproximativ 50%. În învățământul superior 70% din instituțiile de învățământ sunt private și doar 30% publice.

Educația după terminarea studiilor

Oana Voicu: Și companiile, au la dispoziție niște programe speciale?

E.S. Dl. Rahul Shrivastava: Multe dintre marile companii au propriile centre de instruire. În principal, companiile IT își pregătesc angajații la început, timp de trei-patru luni, în propriile centre. Aproape toate marile companii au aceste centre de pregătire.

În afară de instruirea inițială, multe companii oferă cursuri de pregătire și ulterior angajări, pentru aprofundarea abilităților. Același lucru se întâmplă și în sectorul public. Acum 30 de ani nu aveam programe, dar acum știu că va trebui să urmez cursuri de pregătire chiar și la 50 de ani, ca să mă pun la punct cu cele mai noi tendințe în management.

Oana Voicu: Ce ați dori să adăugați cititorilor noștri?

E.S. Dl. Rahul Shrivastava: Sper că mai mulți studenți români sunt încurajați să meargă în India. Anul acesta am avut unele restricții și nu mulți au putut merge în India. Sper că mai mulți oameni ar putea merge în viitor. Bursele sunt finanțate integral de guvern și studenții au oportunitatea să studieze la cele mai bune universități indiene. Educația indiană este în limba engleză, ceea ce înseamnă că lumea este deschisă studenților și voi puteți merge oriunde doresc după absolvire. Românii sunt buni vorbitori de limba engleză, dar totuși un învățământ integral în engleză, este o oportunitate. Sunt disponibile chiar și cursuri de hindi, muzică sau dans, de scurtă durată. Acestea vor fi disponibile pentru anul universitar 2022/2023.