Seleniul este un oligoelement, ceea ce înseamnă că organismul are nevoie doar de o cantitate mică din acesta. Se găsește în mod natural în alimente sau sub formă de supliment.
Seleniul este un component esențial al diferitelor enzime și proteine, numite selenoproteine, care contribuie la formarea ADN-ului și la protecția împotriva deteriorării celulare și a infecțiilor; aceste proteine sunt implicate și în reproducere și în metabolismul hormonilor tiroidieni.
Cea mai mare parte a seleniului din organism este stocată în țesutul muscular, deși glanda tiroidă conține cea mai mare concentrație de seleniu datorită diverselor selenoproteine care ajută la funcționarea tiroidiană.
Acest articol nu este scris de autorul prezentului articol, ci a fost documentat de pe site-urile Harvard T.H. Chan School of Public Health și Cleveland Clinic.
Informațiile furnizate aici au scop informativ și nu înlocuiesc sfaturile medicale profesionale. Pentru orice problemă de sănătate sau întrebări specifice, se recomandă consultarea unui medic.
Doze recomandate
RDA: Doza zilnică recomandată (RDA) pentru bărbații și femeile adulte cu vârsta de 19 ani sau mai mult este de 55 de micrograme zilnic. Femeile însărcinate și care alăptează au nevoie de aproximativ 60 și 70 de micrograme zilnic, respectiv.
UL: Nivelul tolerabil de consum superior (UL) pentru seleniu pentru toți adulții cu vârsta de 19 ani sau mai mult și pentru femeile însărcinate și care alăptează este de 400 de micrograme zilnic; UL reprezintă consumul zilnic maxim puțin probabil să provoace efecte nocive asupra sănătății.
Seleniul și sănătatea
Seleniul este un component al selenoproteinelor și al enzimelor. Acestea au proprietăți antioxidante care ajută la descompunerea peroxidilor, care pot deteriora țesuturile și ADN-ul, ducând la inflamații și alte probleme de sănătate.
Afecțiuni tiroidiene
Există concentrații mari de seleniu în glanda tiroidă, unde există mai multe enzime care conțin seleniu și care reglează funcția tiroidiană. Dacă organismul nu are suficient seleniu, poate duce la afecțiuni tiroidiene autoimune, cum ar fi boala Hashimoto și boala Graves. Ambele aceste condiții determină organismul să creeze anticorpi care atacă glanda tiroidă, ducând la o tiroidă hiperactivă (hipertiroidism) sau o tiroidă subactivă (hipotiroidism).
Rolul suplimentării cu seleniu pentru persoanele cu boli tiroidiene autoimune (BTA) este încă neclar. O revizuire sistematică și meta-analiză a nouă studii controlate nu a constatat că suplimentele de seleniu au modificat funcția hormonilor tiroidieni la persoanele cu BTA, nici o revizuire Cochrane.
Boli cardiovasculare
Selenoproteinele ajută la protejarea membranelor celulare de deteriorarea provocată de radicalii liberi și mențin plachetele sanguine să nu devină lipicioase, ambele putând duce la boli de inimă. Cu toate acestea, atât studiile realizate pe grupuri, cât și cele clinice au arătat rezultate mixte cu privire la relația dintre seleniu și bolile cardiovasculare (BCV).
Sunt necesare cercetări suplimentare cu privire la asocierea dintre seleniu și BCV înainte de a face recomandări alimentare specifice.
Surse alimentare
Cantitatea de seleniu din alimente poate varia în mod semnificativ în funcție de conținutul de seleniu al solului în care acestea cresc. Conținutul de seleniu al solului variază semnificativ în funcție de regiune. Alimentele vegetale obțin seleniu din sol, ceea ce va afecta apoi cantitatea de seleniu din animalele care consumă aceste plante. Alimentele bogate în proteine de la animale sunt în general surse bune de seleniu. Fructele de mare, organele de animale și nucile de Brazilia sunt alimentele cu cel mai mare conținut de seleniu, deși americani obțin cea mai mare parte a seleniului din alimentele de bază zilnice, precum pâine, cereale, carne de pui, carne roșie și ouă.
- Nuci de Brazilia
- Pește și fructe de mare
- Carne de vită
- Curcan
- Carne de pui
- Cereale fortificate
- Pâine integrală
- Fasole, linte
Semne de deficiență și toxicitate
Deficiență
Două condiții sunt asociate cu deficiența severă de seleniu:
1) boala Keshan, un tip de cardiomiopatie sau boală a mușchiului inimii
2) boala Kashin-Beck, o formă de osteoartrită.
Simptome:
- Greață, vărsături
- Dureri de cap
- Stare mentală alterată, confuzie
- Lethargy
- Convulsii
- Comă
Grupuri cu risc de deficiență:
- Persoanele care trăiesc în regiuni cu conținut redus de seleniu și care consumă în principal o dietă pe bază de plante. Aceasta este rar întâlnită în SUA, dar populațiile din China, Rusia și Europa sunt expuse la risc, deoarece solul lor este în general sărac în seleniu. Riscul este crescut în rândul persoanelor care trăiesc în aceste zone și care adoptă o dietă vegetariană sau vegană.
- Persoanele cu HIV. Virusul poate duce la diaree, malabsorbție a nutrienților și scăderea poftei de mâncare.
- Persoanele cu insuficiență renală care fac dializă. Acest proces mecanic de filtrare a sângelui poate îndepărta unele cantități de seleniu. Restricțiile alimentare necesare în caz de insuficiență renală pot, de asemenea, reduce consumul total de alimente, crescând astfel riscul de deficiență de seleniu.
Riscurile și efectele secundare ale unei cantități excesive de seleniu
Consumul cronic ridicat de seleniu poate duce la probleme de sănătate, de la tremurături musculare, cădere a părului, deranjări stomacale și amețeli, până la rezultate mai severe, cum ar fi atacul de cord, dificultăți respiratorii sau insuficiența renală. Nucile de Brazilia sunt excepțional de bogate în seleniu, chiar și atunci când cresc în sol sărac în seleniu, iar o singură nucă poate conține mai mult decât RDA. Consumul excesiv zilnic al acestor nuci poate atinge un nivel toxic, la fel și utilizarea de suplimente care conțin seleniu în excesul RDA.
Dincolo de aceasta, posibilele efecte secundare includ:
- Gust metalic,
- Respirație urâtă
- Greață, diaree
- Căderea părului
- Fragilitate sau decolorare a unghiilor
- Erupții cutanate sau leziuni
- Înroșirea pielii
- Oboseală
- Iritabilitate
Știați că?
Seleniul și iodul au o relație sinergică care este deosebit de importantă pentru o tiroidă sănătoasă. Iodul este un component al hormonului tiroidian, iar seleniul, sub formă de selenoproteină, ajută la convertirea hormonului tiroidian în forma sa activă. Ambii minerale sunt necesari de către tiroidă în cantități adecvate; prea mult dintr-unul poate contribui la deficiența celuilalt.
Sursa :
https://health.clevelandclinic.org/selenium-benefits/
https://www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/selenium/