„Copii Anxioși” de Dr. Jodi Richardson

Dr. Jodi Richardson este medic psihiatru și autoare a cărții „Copii Anxioși”, care a devenit un reper important în înțelegerea și gestionarea anxietății la copii. Această lucrare este o resursă valoroasă pentru părinți, educatori și profesioniști care lucrează cu copii.

Cartea oferă o privire detaliată asupra modului în care anxietatea afectează copiii, evidențiind simptomele, cauzele și metodele de gestionare a acesteia.

În acest articol, vom explora aspecte esențiale abordate de Dr. Jodi Richardson, în încercarea de a înțelege mai bine cum să sprijinim copiii anxioși și cum să-i ajutăm să-și dezvolte abilitățile de gestionare a anxietății, promovând astfel o sănătate mentală și emoțională durabilă.

Este important să ne familiarizăm cu acest subiect și să ne implicăm în dezvoltarea copiilor noștri pentru a asigura un viitor sănătos și fericit.

Înainte de a continua, este important să accentuăm că acest articol are ca obiectiv evidențierea conceptelor și a concluziilor prezentate în cartea sa de catre Dr. Jodi Richardson.

Autorul acestui articol nu este un profesionist medical și nu urmărește să înlocuiască consultațiile sau diagnozele oferite de specialiștii din domeniul sănătății.

Ce este anxietatea?

Anxietatea este o stare de disconfort care persistă și după dispariția situației care a provocat-o. Este important să înțelegem că anxietatea poate persista și să afecteze copiii chiar și în absența amenințărilor imediate.

„Copiii anxioși nu sunt defectuoși, ci sunt de fapt fantastici. Majoritatea copiilor anxioși sunt empatici, sensibili, iubitori, buni, generoși și amuzanți. Ei au abilitatea de a manifesta compasiune și sunt iubiți de cei din jurul lor”.

Ei au nevoie de sprijin, înțelegere și iubire pentru a-și controla sistemul de alarmă al creierului și a face față anxietății.

“Nevoia constantă de liniște este indiciul- cheie al anxietății”, spune de Dr. Jodi Richardson. Copiii anxioși vor să li se spună mereu că totul va fi « în regulă ». Asigură-l pe copilul anxios că este suficient să fie el însuși și că are nevoie doar de puțin sprijin pentru a învăța să-și controleze sistemul de alarmă al creierului. Ei nu au nevoie de „reparări”, ci de înțelegere, iubire, empatie, susținere și uneori de intervenția unui specialist pentru a-i ajuta să facă față mai bine anxietății.

Ce se întâmplă cu gândirea într-un creier anxios?

Un creier anxios reflectează constant asupra evenimentelor trecute sau viitoare, ceea ce poate alimenta preocupările și anxietatea. Este esențial să-i oferim copilului timp și spațiu pentru a procesa aceste gânduri într-un mod sănătos.

Este important de știut faptul că atunci „când copiii anxioși își confruntă gândurile se simt ca și când ar fi duși la vale de curenți puternici ai unui râu. Abilitatea lor de a-și observa și de a-și identifica gândurile intruzive și dificile este esențială pentru a învăța să stea pe malul apei și să privească cum curge.”

Atunci când copiii sunt anxioși, este important să înțelegem că regiunea cerebrală responsabilă de rezolvarea problemelor și raționamentele verbale, cortexul prefrontal, este adesea inactivă în acele momente.

Încercarea de a discuta despre cauzele anxietății în timp real poate fi ineficientă. Este mai bine să amâni discuția despre cauzele care au dus la declanșarea anxietății pentru o perioadă suficient de lungă după eveniment, astfel încât creierul să poată procesa informațiile.

Cum influențează anxietatea fiziologia?

Anxietatea poate avea efecte fizice, cum ar fi senzația de greață și vomă. Aceste reacții sunt rezultatul redistribuirii sângelui din stomac către brațe și picioare, ca răspuns la stres.

De ce modifică anxietatea comportamentul?

Anxietatea poate influența comportamentul copiilor prin activarea unei regiuni a creierului care detectează amenințările. În cazul copiilor anxioși, această regiune poate identifica pericole chiar și atunci când aceștia sunt în siguranță, determinându-i să aibă reacții exagerate la situații minore. Poți considera că este similar cu detectorul de fum care se activează atunci când se arde pâinea în prăjitor. Uneori, alarma amigdalei poate fi activată fără niciun motiv

Simptome Emoționale și Fizice

Anxietatea poate manifesta o gamă variată de simptome emoționale și fizice. Doctorul spune că  „senzația de greață apare, deoarece sângele a fost îndepărtat din stomac spre brațe și picioare, unde creierul crede ca este nevoie mai mare de el”.

Semnele și simptomele emoționale și fizice ale anxietății includ:

• dureri în piept,
• durere de stomac,
• greață,
• amețeli,
• buimăceală,
• minte încețoșată,
• senzații de frig sau de căldură,
• senzație de umflătură în gât sau de sufocare,
• insomnia,
• vedere cu pete, d
• ureri de cap,
• puls ridicat,
• respirație accelerată (hiperventilație),
• dificultăți de respirație sau
• imposibilitatea de a respire,
• crize de furie, etc.

În concluzie, anxietatea poate afecta serios copiii, dar cu înțelegere și sprijin, ei pot învăța să gestioneze aceste emoții copleșitoare. Părinții și cei care lucrează cu copiii pot juca un rol esențial în această proces, oferindu-le copiilor instrumente pentru a face față anxietății și pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere mental și emoțional.

Copiii și adolescenții pot experimenta anxietate și stres în diferite forme și grade. Este important să înțelegem cum anumite tulburări de anxietate pot afecta tinerii și cum putem oferi sprijin în aceste situații.

Cartea „Copii Anxioși” scrisă de Dr. Jodi Richardson aduce în discuție modalități eficiente de gestionare a tulburărilor de anxietate, precum Tulburarea de Anxietate Generalizată (TAG) și Tulburarea Obsesiv-Compulsivă (TOC) în rândul copiilor și adolescenților.

Vom explora modul în care TAG și TOC pot afecta viața copiilor, inclusiv simptomele lor, comportamentele caracteristice și impactul asupra rutinei zilnice. De asemenea, vom discuta despre cum părinții și adulții pot oferi sprijin și orientare pentru copiii care se confruntă cu aceste tulburări, contribuind astfel la îmbunătățirea sănătății mentale a tinerilor noștri.

Tulburarea de anxietate generalizată (TAG)

Tulburarea de anxietate generalizată poate avea un impact semnificativ asupra vieții cotidiene a unui copil. Îngrijorările constante și temerile persistente îl pot împiedica să se bucure de activități normale. Copiii cu TAG tind să evite situațiile noi sau nesigure pentru a reduce sentimentele de anxietate. De asemenea, gândurile lor sunt adesea concentrate pe posibilități și rezultate negative. Acești copii pot căuta mereu asigurări din partea unui adult de încredere că totul este în regulă și că îngrijorările lor nu sunt justificate.

Dr. Jodi Richardson afirmă că „ Nevoia de a fi plăcut atât în mediul online, cât și offline, este puternică în rândul adolescenților. De multe ori, aceștia își vor șterge fotografiile postate dacă nu primesc suficiente aprecieri („like-uri”). Un număr mic de aprecieri poate influența încrederea în sine, contribuind la declanșarea anxietății. Tinerii care devin ținte ale hărțuirii online suportă consecințele negative asupra sănătății mintale.”

Tulburarea Obsesiv-Compulsivă (TOC)

Tulburarea Obsesiv-Compulsivă (TOC) este o altă tulburare de anxietate care poate afecta copiii. „ Verificarea repetată de mai multe ori dacă ai scos din priză fierul de călcat, radiatorul sau dacă ai închis cuptorul, sau chiar și verificarea de mai multe ori dacă ai închis ușile înainte de culcare, în ciuda faptului că știi că ai făcut deja aceste lucruri cu câteva minute înainte. Poate ai verificat de mai multe ori dacă ai biletul de avion în geantă în drum spre poarta de îmbarcare”.

Această tulburare se caracterizează prin obsesii și compulsiuni. Obsesiile sunt gânduri, dorințe sau impulsuri recurente și persistente care provoacă suferință. Copiii cu TOC pot experimenta obsesii precum frica de microbi, gânduri violente sau imagini mentale înfricoșătoare.

Compulsiunile reprezintă comportamente sau acțiuni repetate pe care copiii le fac pentru a contracara sau neutraliza obsesiile lor și pentru a reduce anxietatea. Aceste comportamente pot include verificarea repetată a lucrurilor, spălarea mâinilor în mod repetitiv, numărarea sau reluarea unei sarcini de mai multe ori.

Obsesiile comune în TOC includ:

• Frica de microbi.
• Gânduri violente sau de rănire a celor dragi.
• Imagini mentale înfricoșătoare sau brutale.
• Temerea de a face ceva greșit în viitor.
• Temerea că ai făcut deja ceva greșit.
• Îndoielile de sine.
• Nevoia ca obiectele să fie aranjate simetric sau în perechi.

Compulsiile comune în TOC includ:

• Verificarea repetată.
• Numărarea.
• Spălarea mâinilor în mod repetitiv.
• Reluarea unei sarcini de mai multe ori.
• Clicurile pe butoane.
• Întoarcerile de mâner sau alte acțiuni repetate.
• Pusul de întrebări pentru a se asigura de anumite lucruri.
• Mărturisirea gândurilor.

Este important ca părinții și cei care lucrează cu copiii să fie conștienți de aceste tulburări și să ofere sprijinul și îndrumarea necesare pentru a-i ajuta pe copii să facă față anxietății.

Cu tratament adecvat și sprijin, copiii cu TAG sau TOC pot învăța să gestioneze eficient simptomele și să ducă o viață sănătoasă din punct de vedere mental și emoțional.