- Ce vârstă are copilul dumneavoastră / au copiii dumneavoastră?
4 ani
- Ce activități extracurriculare face / fac fizic? Dar online? Le-ați ales dumneavoastră sau le-a / le-au ales el / ei? (ne puteți oferi recomandări de resurse pe care le folosește copilul / le folosesc copiii – video-uri online, cărți, etc.)
Activitatile alese se desfasoara fizic, impreuna cu un grup, la sediul stabilit. Am ales sa nu aiba activitati online deoarece fiica mea este un copil sociabil, care simte nevoia de oameni in jur, cu care sa relationeze direct. In plus, este mai usor sa se concentreze pe activitate atunci cand este in mediul respectiv, decat in mediul de acasa si doar uitandu-se la un ecran. Cu atat mai mult, cu cat avem un timp minim de petrecut in fata ecranelor, tocmai pentru a dezvolta partea de relationare si socializare.
Aproximativ 3-4 zile pe saptamana participa la Kumon – metoda japoneza de educare a copiilor, care ii ajuta sa isi formeze propriul proces de invatare. In completare, testam diverse sporturi, in ideea de a gasi un loc in care sa isi consume energia, fiind un copil foarte activ. Spre exemplu, saptamana trecuta a fost la fotbal, saptamana curenta la Aikido, iar cea care urmeaza – la balet.
Eu pornesc cu initiativa pentru aceste activitati, insa daca si copila mea vine cu idei aflate de la colegi sau din alte parti si isi exprima interesul, sunt deschisa sa incerce. Ulterior, dupa ce participa la activitatile programate, povestim impreuna despre cum i s-a parut ei – din interior, ca participant, dar si mie – ca parinte, ca om din exterior (despre locul unde se desfasoara, atitudinea antrenorului etc.)
- Noi considerăm că orice experiență este o sursă de învățare. Ce activități faceți cu cel mic în acest sens?
In timpul ramas dupa ce terminam programul zilei, cu gradinita si activitati extra, incerc sa ne relaxam mai mult. Ne jucam impreuna, facem puzzle, citim povesti, facem Lego, exersam citirea, pictam, coloram, jucam diverse roluri, exersam scrierea, bifam exercitii din cartile de activitati pe care le avem etc.. Pe toate le consider parte din experienta si ca reprezentand o sursa de invatare.
- Care dintre experiențele de invățare pe care le face îl pregateste cel mai bine pentru a face față provocarilor din viata reală și pentru a-și atinge țelurile?
Eu cred ca toate activitatile isi au rolul lor, fiecare avand o alta insemnatate si un alt mod de a fi perceputa de catre copil. Cel mai important aspect pe care l-am realizat in raport cu fiica mea este legat de faptul ca avem o comunicare constanta, despre orice. Inclusiv atunci cand eu fac o actiune, i-o explic cap-coada, de la realizarea ei, la motivul pentru care am facut-o, la diversi termeni implicati in actiune si insemnatatea lor. La randul ei, fiica mea, in alte momente, isi poate explica singura anumite actiuni.
- Care este activitatea care l-a / i-a atras cel mai mult?
Toate ii atrag atentia pe moment, insa diferenta este facuta de activitatea pe care doreste sa o si continue. Pana la momentul prezent, activititatea matematica de la Kumon ramane cea constanta, participand la ea de aproape 1 an.
- S-a întâmplat să vă spună la un moment dat că vrea / vor să renunțe la una dintre activități?
Desigur. La balet a mers incepand cu varsta de 3 ani, iar dupa cateva luni, a dorit sa renunte, pe motiv ca nu ii mai placea. Am considerat ca nu avea sens sa fortez o activitate, asa ca am incetat sa mai mergem. La aproape un an distanta de cand a renuntat, mi-a zis ca si-ar dori sa incerce din nou.
- Cât din formarea copilului / copiilor considerați că o reprezintă educația formală și cât cea informală?
Ambele metode isi au importanta lor, nu as putea gandi sa acord un procentaj mai mare sau mai mic uneia dintre ele. In timp, banuiesc ca se poate observa la care dintre cele doua raspunde mai bine copilul, insa, pana la momentul prezent, le vad egale ca importanta.
- Discutați cu copilul dumneavoastră / copiii dumneavoastră despre viitor, despre viața de adult și despre meserii?
Vorbim despre viata, in general. Situatia noastra familiala este de asa naturala, eu fiindu-i singurul parinte, ca este mai prezenta si mai implicata in viata de adult decat alti copii de varsta ei. Incerc sa nu ii grabesc maturizarea, pentru ca imi doresc sa aiba copilarie si timp sa se bucure de ea, insa desigur ca discutam despre viitor si toate aspectele vietii pe care o traim.
- A fost / Au fost implicat / implicați în activități de voluntariat?
Anul trecut, fetita mea a fost de acord sa se tunda si sa isi doneze parul unei asociatii care ajuta copiii bolnavi de cancer, realizand peruci din parul donat. Eu am venit cu propunerea, i-am explicat despre cancer si despre efecte, despre copiii aflati in situatia respectiva, iar ea a acceptat, dorindu-si sa ajute cum a putut la momentul respectiv, donand 30cm de par.
- Își dorește copilul / își doresc copiii să vă calce pe urme sau l-ați îndrumat în această direcție?
Prefer sa las lucrurile sa vina de la sine, sa fie initiativa fiicei mele, in legatura cu ce drum doreste sa aleaga. M-as simti nesincera daca as incepe de acum sa o indrum inspre o anumite directie – fie ca este a mea, fie ca este o alta. Personal, m-am confruntat cu nevoia unei schimbari in viata profesionala, odata ce am devenit mama, astfel ca am inceput alt drum, dupa 10 ani de experienta profesionala intr-un singur domeniu. Deci, in raport cu copila mea, prefer sa creez baza si sa o ajut sa isi dezvolte aptitudini, iar apoi sa isi aleaga ea singura traseul.
- Ce provocări ați întâmpinat în formarea copilului / copiilor?
NU-ul. „Nu vreau”, „nu o sa imi placa”, „NU” – la orice, chiar inainte de a incerca, macar. Asa ca am facut un pact – „Incerci si daca nu iti place, nu insist”.
La mancare, este simplu – gusti o data, cu mestecat cu tot, iar daca nu iti place gustul sau textura, ai voie sa iei un servetel si sa scuipi, iar eu nu mai insist.
La activitati, este mai greu. Este usor sa spui NU de prima data de cand mergi – asa ca am stabilit regula de 3. Daca 3/3 sedinte/intalniri/antrenamente sunt NU, atunci nu mai mergem.
- Ce activități de relaxare are copilul / au copiii?
Pe langa activitatile enumerate la intrebarea nr. 3, ce pot trece si drept activitati de relaxare, unele dintre ele, mai iesim la cinema, la locurile de joaca pentru copii, cu trotineta la plimbare, calatorim in alte tari si cunoastem alte medii.
- Care este sfatul dumneavoastră pentru părinți?
Personal, nu cred ca exista sfaturi sau recomandari pe care un parinte ar trebui sa le dea altui parinte. Fiecare parinte isi cunoaste copilul, isi stie stilul de parenting si actioneaza dupa cum considera necesar, in functie de circumstante. Cel mult, pot transmite mai departe un citat care pe mine m-a atins foarte mult si mi-a deschis ochii, intr-o perioada in care ma simteam pierduta in relatie cu fiica mea: „Nu copiii sunt dificili. Dificil este sa fii copil intr-o lume mare de oameni obositi, mereu ocupati, grabiti si care nu au rabdare.”
Un proiect educațional susținut de Asociația CREDU și Ropharma.
