Știi vorba „Dă-i omului un pește și va avea de mâncare o zi. Învață-l să pescuiască și va avea de mâncare toată viața.” Ei bine, dacă înveți un om să iubească pescuitul, tocmai l-ai făcut un adult foarte fericit și de succes. Mă refer la ideea că, evident, pescuitul trebuie să reprezinte munca și independența, pentru că de-obicei pescuitul real este doar o scuză pentru a nu lucra. Viața înseamnă muncă. Sunt câteva jocuri pe care le putem strecura, dar în cele din urmă, noi suntem aici să mâncăm pâinea, cu sudoarea feței noastre. Saptamana aceasta am predat copiilor de cinci ani în biserică și noua educatoare a dorit să se descarce despre cât de greu a fost să se trezească „atât de devreme! În fiecare zi!”. Și i-am spus cu delicatețe ”Așa va fi așa pentru restul vieții tale.”

Le-am spus copiilor mei deseori că învățând să iubești munca este cea mai bună cale de a adopta realitatea vieții. Ei petrec destul timp în evitarea joburilor, îndatoririlor, temelor, exersând să le facă dublu. Ca copiii mei mai mari dobândesc mai multă experiență cu o treabă terminată, ori cu o cameră curată, ori cu un cântec învățată, e mai ușor pentru ei să înceapă cu o nouă sarcină.

Am învățat un mic secret în legătură cu acest proces: Nu-i înveți pe copii să iubească munca, oferindu-le sarcini. Trebuie să le oferi proiecte.

Sarcini

Sarcinile sunt repetitive, lucruri de zi cu zi. Lucruri care ajung nefăcute. Paturile care devin răvășite și trebuie să fie făcute, în fiecare zi. Vasele se murdăresc și trebuie să fie spălate, în fiecare zi. Nu tuturor le plac sarcinile. Bineînțeles, sarcinile trebuie să fie făcute. Nu susțin că nu le facem – dar dacă doriți ca copiii să învețe să iubească și să aprecieze munca, nu le oferiți doar sarcini. Nu sunt prea multe satisfacții în a face ceva ce e destinat să se întoarcă la haos imediat.

Nouă nu ne plac sarcinile pentru că par să dureze atât de mult. Dar fără tehnicile de evitare și împingând dulapuri pline de jucării și făcând compromisuri înainte de a face asta corect – sarcinile pot fi gata repede. Îmi antrenez copiii să curețe casa în 15 minute. Garantat, sunt mai mult de tipul „grăbește-te” și „concentrează-te” în acele 15 minute, dar după aceea, mereu vorbesc cu ei despre cum aceste sarcini nu trebuie să-ți fure toată ziua. Putem să le facem repede și să fie gata. Punând sarcinile într-o perspectivă de 5 minute în trepte de-a lungul zilei, e mai puțin obositor pentru copii, și vă oferă timp să faceți mai multe decât să-i bateți la cap cu sarcinile neterminate. Dacă cineva se lungește, refuză să scoată gunoiul afară ori să scoată vasele din mașina de spălat – setați un cronometru. Apoi le arătați că le-a luat doar 45 de secunde să scoată gunoiul sau 3 minute să scoată vasele din mașina de spălat. Data viitoare, poți spune „ poți duce în 45 de secunde gunoiul afară?” și pun pariu că o să-l ducă în 40 secunde.

Proiecte

Proiectele sunt diferite. Sunt planificate, cu un start și un finish. Sunt interesante și uneori solicită învățarea unor noi skilluri. Proiectele în interior casei pot fi: rearanjarea mobilei într-o cameră, schimb de camere (dând copiilor o nouă cameră e o modalitate bună de dezordine și de reorganizare), organizând un spațiu (un dulap, un sertar, o întreagă încăpere de depozitare), pictând o camera, sau un perete, cusând o plapumă sau un costum de halloween, găduind o petrecere sau o cină cu meniu și lumânări și aperitive, etc. Proiectele de interior izbucnesc în fiecare camera. Dacă ai un copil care este alergic la sarcini, cereți-i să planifice un proiect (redecorarea ori rearanjarea dormitorului lor e cel mai loc pentru a începe). Hârtie și creion, idei de pe pinterest – cum sunt mai interesante, cum o să li se pară munca mai distractivă, și își termină treaba profund satisfăcuți. Cheia este să te asiguri că termină ce au de făcut. Implicați-vă până când proiectul este gata. (Dacă îmi pierd motivația să termin, îmi găsesc alt proiect de care sunt chiar entuziasmat- așa nu mă las să încep alt proiect nou până când prima e terminată.)

Proiectele în aer liber sunt mult mai variate – pui paturi în grădină, asamblându-le, crearea gropilor de foc sau livezilor sau fântânelor de apă. Plantarea unei mici grădini. Dresarea unui animal. Colectarea de semințe pentru a le folosi anul următor în grădină. Construirea unei case în copac sau a unui fort. Construiești orice! Aceste proiecte sunt foarte satisfăcătoare pentru ca nu doar tu vei beneficia de terminarea proiectului și de învățarea noilor skilluri, ci și tu și copii tăi veți face asta în aer liber. (Și nu trebuie să trăiești în dezordine în timp ce proiectul este în desfășurare.)

Folosiți-vă întreaga forță de muncă
Cea mai curată pe care o cunosc, Sarah, a crescut într-o familie cu 10 copii și mama ei le spunea deseori că ea nu dorește să arate casa ei ca și cum ar avea 10 copii, așa că ei curăță întreaga casă în fiecare zi. Geamuri, băi, podele – totul!

De aceea este Sarah atât de curată. Împreună cu 12 persoane lucrând la sarcinile zilnice, a mers foarte rapid. Părinții care nu-și folosesc întreaga forță de muncă se vor regăsi copleșiți și depășiți. Realizând că ai un mic grup de muncitori, și că aceștia ar trebui să fie responsabili pentru a ajuta prin casă și prin grădină înmultește ce e posibil ca familia să realizeze. Nu e răutăcios să-i faci să muncească. E răutăcios dacă îi lași să stea în jur și să nu facă nimic, și să-i ai total nepregătiți pentru viața reală.

Proiectele ar trebui să fie cumva continuu – să începi unu când termini altu. Să-i implici pe copii în plan, în cercetare și în executare, li se oferă responsabilitate asupra muncii și îi ajută să se simtă mult mai satisfăcuți când proiectul e complet. Încrederea copiilor noștri va crește de fiecare dată când termină un proiect. Împrejurimile noastre vor fi îmbunătățite. Ei vor începe să învețe să iubească procesul muncii, și să se uite după căi de a contribui din propria lor bunăstare, cu încredere că pot învăța să facă orice. Aceasta este definiția unui adult de succes.