Există mai multe teorii și modele care susțin practicile de promovare a sănătății și prevenire a bolilor. Aceste teorii și modele sunt utilizate în planificarea programelor pentru a înțelege și a explica comportamentul de sănătate și pentru a ghida identificarea, dezvoltarea și implementarea intervențiilor.

Atunci când se alege o teorie sau un model pentru a ghida programele de promovare a sănătății sau prevenirea bolilor, este important să fie luate în considerare o serie de factori, precum problema specifică de sănătate abordată, populația vizată și contextul în care programul este implementat. Programele de promovare a sănătății și prevenire a bolilor se bazează de obicei pe una sau mai multe teorii sau modele.

Teoriile și modelele selectate utilizate frecvent în promovarea sănătății și prevenirea bolilor includ:

Modelele ecologice

Theory at a Glance: A Guide for Health Promotion and Practice definește perspectiva ecologică astfel: „…interacțiunea și interdependența factorilor la toate nivelurile unei probleme de sănătate. Acest model evidențiază interacțiunile oamenilor cu mediul lor fizic și sociocultural.”

Modelele ecologice recunosc mai multe niveluri de influență asupra comportamentelor de sănătate, incluzând:

• Factori individuali, care influențează comportamentul, cum ar fi cunoștințele, atitudinile, convingerile și personalitatea.
• Factori interpersonali, cum ar fi interacțiunile cu alte persoane, care pot oferi suport social sau pot crea bariere în dezvoltarea interpersonală ce promovează comportamente sănătoase.
• Factori instituționali și organizaționali, incluzând regulile, politicile și structurile informale care restricționează sau promovează comportamente sănătoase.
• Factori comunitari, cum ar fi normele sociale formale sau informale care există între indivizi, grupuri sau organizații și care pot limita sau facilita comportamentele sănătoase.
• Factori de politică publică, incluzând politicile și legile locale, de stat și federale care reglementează sau sprijină acțiuni și practici de sănătate pentru prevenirea bolilor, inclusiv detectarea timpurie, controlul și gestionarea acestora.

Exemple de modele ecologice

• Programul de control al cancerului colorectal (CRCCP) al CDC a fost conceput pentru a aborda multipli factori de influență asupra prevenției cancerului colorectal, utilizând componentele modelului ecologic.
• Programul Strong African American Families – TEEN (SAAF-T) a folosit un model ecologic pentru a concepe un program de promovare a sănătății și prevenire a bolilor, centrat pe familie, la nivel de grup, pentru reducerea comportamentului sexual neprotejat în rândul adolescenților. Programul include sesiuni de informare despre sănătate pentru adolescenți și sesiuni pentru îngrijitorii acestora despre comunicarea cu privire la comportamentele de risc.

Considerații pentru implementare

Perspectiva ecologică este un cadru util pentru a înțelege gama de factori care influențează sănătatea și bunăstarea. Este un model care oferă o perspectivă completă asupra factorilor ce afectează comportamentele de sănătate specifice, incluzând determinanții sociali ai sănătății. Din acest motiv, cadrele ecologice pot fi utilizate pentru a integra componentele altor teorii și modele, asigurând astfel un design cuprinzător al unui program de promovare a sănătății sau a unei abordări de politică de prevenire a bolilor.

Programele sunt cel mai probabil eficiente atunci când sunt concepute pentru a aborda multiplele niveluri de influență asupra comportamentelor de sănătate.

Modelul convingerilor în sănătate

Este un model teoretic care poate fi folosit pentru a ghida programele de promovare a sănătății și prevenire a bolilor. Este utilizat pentru a explica și prezice schimbările individuale în comportamentele legate de sănătate. Este unul dintre cele mai utilizate modele pentru înțelegerea comportamentelor de sănătate.

Elementele cheie ale Modelului credinței în sănătate se concentrează pe credințele individuale despre condițiile de sănătate, care prezic comportamentele individuale legate de sănătate.

Modelul definește factorii cheie care influențează comportamentele de sănătate ca fiind percepția individului asupra amenințării de boală sau suferință (percepția vulnerabilității), credința în consecințe (percepția severității), potențialele beneficii pozitive ale acțiunii (percepția beneficiilor), barierele percepute în fața acțiunii, expunerea la factori care determină acțiunea (indicatoare pentru acțiune) și încrederea în capacitatea de a reuși (autoeficacitate).

Exemple de Model al credinței în sănătate

Modelul Michigan pentru Sănătate™ este un curriculum destinat implementării în școli. Se concentrează pe provocările legate de sănătatea socială și emoțională, inclusiv nutriția, activitatea fizică, consumul de alcool și droguri, siguranța și sănătatea personală, printre alte subiecte.

Acest model adaptează componente ale Modelului credinței în sănătate legate de cunoștințe, abilități, autoeficacitate și suportul mediului.

Luna de conștientizare a cancerului mamar este o campanie anuală care folosește Modelul credinței în sănătate pentru a informa publicul despre cancerul mamar. În luna octombrie, organizațiile pot oferi screeninguri gratuite și educație pentru a crește conștientizarea publicului și a identifica cazurile timpurii de cancer mamar.

Considerații pentru implementare

Modelul credinței în sănătate poate fi folosit pentru a proiecta intervenții pe termen scurt și lung.
Cele cinci componente cheie legate de acțiune care determină capacitatea Modelului credinței în sănătate de a identifica punctele cheie de decizie care influențează comportamentele de sănătate sunt:

1. Colectarea de informații, prin realizarea unei evaluări a nevoilor de sănătate și alte abordări, pentru a determina cine este în risc și populațiile de interes.
2. Transmiterea clară a consecințelor comportamentelor de risc pentru a înțelege severitatea percepută.
3. Comunicarea pașilor implicați în adoptarea acțiunii recomandate și evidențierea beneficiilor acțiunii.
4. Conlucrarea la identificarea și reducerea barierelor în calea acțiunii.
5. Demonstrarea acțiunilor prin activități de dezvoltare a abilităților și oferirea de suport pentru a îmbunătăți autoeficacitatea și probabilitatea de schimbări comportamentale de succes.

Aceste acțiuni reprezintă elemente cheie ale Modelului credinței în sănătate și pot fi utilizate pentru a proiecta sau adapta programe de promovare a sănătății sau de prevenire a bolilor.

Modelul credinței în sănătate este adecvat pentru a fi folosit singur sau în combinație cu alte teorii sau modele.

Pentru a asigura succesul acestui model, este important să se identifice „motoarele pentru acțiune” care sunt semnificative și adecvate pentru populația vizată.

Modelul etapelor schimbării (Modelul transteoretic)

Modelul stadiilor schimbării, cunoscut și sub denumirea de Modelul Transtheoretical, explică pregătirea unui individ de a-și schimba comportamentul. Acesta descrie procesul schimbării comportamentale ca având loc în etape.

Aceste etape includ:

1. Pre-contemplare: Nu există intenția de a lua măsuri.
2. Contemplare: Există intenția de a lua măsuri și un plan de a face acest lucru în viitorul apropiat.
3. Pregătire: Există intenția de a lua măsuri și au fost făcute unele demersuri.
4. Acțiune: Comportamentul a fost schimbat pentru o perioadă scurtă de timp.
5. Menținere: Comportamentul a fost schimbat și continuă să fie menținut pe termen lung.
6. Terminare: Nu există dorința de a reveni la comportamentele negative anterioare.

Exemple de Stadii ale schimbării

Programul High Five for Kids a integrat elemente ale Modelului stadiilor schimbării într-un program de gestionare a obezității bazat pe îngrijirea primară pentru copii supraponderali și îngrijitorii acestora.

Programul a oferit sesiuni de consiliere și resurse pentru îngrijitori, rezultând în creșteri mai mici ale indicelui de masă corporală și mai puțin timp petrecut în fața televizorului.

Participanții la program au primit resurse, inclusiv un pliant și un Kit pentru case fără fum, alături de un apel de coaching de la un specialist al programului pentru a suplimenta materialele.

Bazat pe Modelul stadiilor schimbării, Smoke-Free Homes: Some Things Are Better Outside este o intervenție la domiciliu destinată reducerii expunerii la fumatul pasiv prin promovarea interzicerii fumatului în case.

Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) oferă o fișă informativă intitulată Talking about Fall Prevention with Your Patients, care descrie cum se poate folosi Modelul Stadiilor Schimbării pentru educația privind prevenirea căderilor.

Considerații pentru implementare

Modelul Stadiilor Schimbării descrie modul în care un individ sau o organizație integrează comportamente, obiective și programe noi la diferite niveluri.

La fiecare etapă, diferite strategii de intervenție vor ajuta indivizii să progreseze către etapa următoare și prin model. Indivizii dintr-o populație vor varia probabil în ceea ce privește pregătirea lor de a schimba.

În plus, este important să recunoaștem că mișcarea prin acest model este ciclică — indivizii pot progresa către etapa următoare sau pot regresa către o etapă anterioară.

Modelul Stadiilor Schimbării poate fi aplicat programelor de promovare a sănătății și prevenire a bolilor pentru a aborda o gamă variată de comportamente de sănătate, populații și medii.

Poate fi un model adecvat pentru programele de promovare a sănătății și prevenire a bolilor legate de bunăstarea la locul de muncă, consumul de tutun, gestionarea greutății, respectarea medicației, dependență și activitate fizică, printre alte subiecte legate de sănătate.

Teoria cognitiv-socială

Teoria Cognitivă Socială (SCT) descrie influența experiențelor individuale, acțiunilor altora și factorilor de mediu asupra comportamentelor individuale de sănătate.

SCT oferă oportunități pentru sprijin social prin insuflarea așteptărilor, a autoeficacității și utilizarea învățării prin observație și a altor reinforcements pentru a obține schimbarea comportamentală.

Componentele cheie ale SCT legate de schimbarea comportamentală individuală includ:

• Autoeficacitate: Credința că un individ are control asupra comportamentului său și este capabil să-l execute.
• Capacitate comportamentală: Înțelegerea și stăpânirea abilității de a executa un comportament.
• Așteptări: Determinarea rezultatelor schimbării comportamentale.
• Așteptanțe: Atribuirea unei valori rezultatelor schimbării comportamentale.
• Auto-control: Reglarea și monitorizarea comportamentului individual.
• Învățare prin observație: Observarea și observarea rezultatelor altora care execută sau modelează comportamentul dorit.
• Intarirea: Promovarea stimulentelor și recompenselor care încurajează schimbarea comportamentală.

Exemple de proiecte bazate pe Teoria cognitivă socială

„Healthy Relationships”, un program implementat de Chattanooga CARES, este o intervenție de grup mic pentru persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA.

Programul se bazează pe Teoria cognitivă socială și utilizează exerciții de dezvoltare a abilităților pentru a crește independența și a dezvolta comportamente sănătoase în rândul participanților.

Dezvoltat la Universitatea Tufts, programul „StrongPeople – Healthy Weight” este o intervenție comunitară concepută pentru a reduce riscul de boli cardiovasculare în rândul femeilor supraponderale și obeze cu vârsta de peste 40 de ani.
Programul a arătat o scădere a greutății corporale, a indicelui de masă corporală și a circumferinței taliei, precum și o creștere a activității fizice.

Considerații pentru implementare

SCT poate fi aplicată ca un cadru teoretic în diferite medii și populații. Este utilizată frecvent pentru a ghida intervențiile de schimbare a comportamentului.
Poate fi deosebit de utilă în comunitățile rurale pentru a examina modul în care indivizii interacționează cu mediul lor.
SCT poate fi utilizată pentru a înțelege influența determinanților sociali ai sănătății și a experiențelor anterioare ale unei persoane asupra schimbării comportamentale.

Teoria acțiunii raționale/comportamentului planificat

Cele două teorii asociate — Teoria acțiunii raționate și Teoria comportamentului planificat — comportamentul de sănătate al unei persoane este determinat de intenția sa de a adopta o conduita.

Intenția unei persoane de a realiza un comportament (intenția comportamentală) este prezisă de:

1) atitudinea unei persoane față de comportament și
2) normele subiective referitoare la comportament.

Normele subiective sunt rezultatul mediului social și ambiental și al controlului perceput de o persoană asupra comportamentului.

În general, o atitudine pozitivă și norme subiective pozitive conduc la un control perceput mai mare și cresc probabilitatea ca intențiile să guverneze schimbările în comportament.

Exemple de Teoria acțiunii raționate și Teoria comportamentului planificat 

• SIPsmartER este un program de promovare a sănătății implementat în sud-vestul Virginia rural. Scopul programului este de a reduce consumul de băuturi îndulcite cu zahăr în rândul adulților. Strategia de intervenție se bazează pe Teoria Comportamentului planificat și include educația prin clase mici și metode de învățare prin repetiție.
• Un program de prevenire a cancerului cervical a fost conceput pentru femeile din Kentucky rural, Appalachian. 1-2-3 Pap: Pași mici pentru a preveni cancerul cervical este un program de prevenire a cancerului cervical destinat femeilor din Kentucky rural, Appalachian.

Componentele programului includ strategii de creștere a cunoștințelor și de modificare a atitudinilor, credințelor și comportamentelor, folosind Teoria comportamentului planificat ca ghid.

Considerații pentru implementare

Teoria acțiunii raționate și Teoria comportamentului planificat oferă informații utile pentru prezicerea comportamentelor de sănătate și pentru planificarea și implementarea programelor de promovare a sănătății și prevenire a bolilor.

Normele subiective pot fi utilizate pentru a descrie comportamentele furnizorilor de servicii medicale, pacienților, îngrijitorilor și altor membri ai comunității. Aceste teorii au fost folosite pentru a ghida consilierea și tratamentul astmului, intervențiile privind utilizarea tutunului și campaniile media împotriva drogurilor, printre alte subiecte.

Modelul PRECEDE-PROCEED

Modelul PRECEDE-PROCEED este o structură cuprinzătoare pentru evaluarea nevoilor de sănătate în vederea proiectării, implementării și evaluării programelor de promovare a sănătății și altor programe de sănătate publică pentru a răspunde acestor nevoi. PRECEDE oferă structura pentru planificarea unui program de sănătate publică țintit și concentrat. PROCEED oferă structura pentru implementarea și evaluarea programului de sănătate publică.

Acesta implică evaluarea următoarelor factori comunitari:

• Evaluarea socială: Determinarea problemelor sociale și nevoilor unei populații date și identificarea rezultatelor dorite.
• Evaluarea epidemiologică: Identificarea determinantelor de sănătate ale problemelor identificate și stabilirea priorităților și obiectivelor.
• Evaluarea educațională și ecologică: Analiza determinantelor comportamentale și de mediu care predispun, întăresc și permit comportamentele și stilurile de viață identificate.
• Dezvoltarea programelor de sănătate și a politicilor: Identificarea și dezvoltarea intervențiilor adecvate care încurajează schimbările dorite și așteptate.

PROCEED implică identificarea rezultatelor dorite și implementarea programului:

• Evaluarea Procesului: Determinarea dacă programul ajunge la populația țintă și atinge obiectivele dorite.
• Evaluarea pe termen scurt: Evaluarea schimbării în cunoștințe, abilități și atitudini.
• Evaluarea Intermediară: Evaluarea schimbării în comportament.
• Evaluarea pe termen lung: Identificarea dacă există o scădere a incidenței sau prevalenței comportamentului negativ identificat sau o creștere a comportamentului pozitiv identificat.

Considerații pentru implementare

Modelul PRECEDE-PROCEED oferă o structură care susține planificarea și implementarea programelor de promovare a sănătății și prevenire a bolilor.
Acest model a funcționat bine pentru multe subiecte de promovare a sănătății și poate susține eficient intervenții unice sau programe pe termen lung.

La fel ca Modelul de pregătire a comunității, PRECEDE-PROCEED invită participarea membrilor comunității și are potențialul de a crește interventia comunității asupra programului.

Atunci când se determină dacă să se utilizeze PRECEDE-PROCEED ca model pentru programele de promovare a sănătății sau prevenire a bolilor, este important să se considere dacă toate părțile modelului sunt adecvate pentru program și resursele disponibile pentru a susține implementarea.

De asemenea, este important să avem in vedere componentele planului, ce pot fi adaptate în timp, după cum este necesar.

Referinte bibliografice:

https://www.ruralhealthinfo.org/toolkits/health-promotion/2/theories-and-models
https://www.ruralhealthinfo.org/toolkits/health-promotion/2/theories-and-models/ecological
https://www.ruralhealthinfo.org/toolkits/health-promotion/2/theories-and-models/health-belief
https://www.ruralhealthinfo.org/toolkits/health-promotion/2/theories-and-models/stages-of-change
https://www.ruralhealthinfo.org/toolkits/health-promotion/2/theories-and-models
https://www.ruralhealthinfo.org/toolkits/health-promotion/2/theories-and-models/reasoned-action
https://www.ruralhealthinfo.org/toolkits/health-promotion/2/theories-and-models/precede-proceed