Când a fost ultima dată când te-ai întrebat ceva pentru prima oară? Sunt zile în care este esențial să pui întrebări și altele în care întrebarea unor lucruri noi deschide mintea complet. Într-o lume rapidă, majoritatea oamenilor nu își pun întrebări și nici nu îi întreabă pe alții. Acest lucru se întâmplă la nivel macro, dar și în școli și case. Mulți tineri au pierdut iluzia de a întreba. Profesorii nu incită asta și mulți alții, funcționând după un orar și un program, sunt mai concentrați pe administrativ decât pe esențial. Multor copii le este teamă să pună întrebări din frica de a fi pedepsiți pentru asta. Și în acest context vedem că din ce în ce mai multe întrebări mor în fiecare zi.

Nu este dificil să ne înțelegem, dar nu sunt soluții care schimbă acest mecanism. Mulți tineri au împărtășit faptul că după ce văd profesorul de matematică mergând mai departe cu materia fără să îi pese dacă elevii au înțeles sau nu, mulți dintre ei ajung să învețe matematică de pe YouTube. Acest lucru se întâmplă în afara orelor de curs. Este frustrant să vezi cum profesorul ignoră ce se întâmplă și că tehnologia îi ia locul. Să nu fiți surprinși dacă în viitorul apropiat, multe ore vor ajunge să fie predate de calculatoare care nu doar îndeplinesc același rol de transmitere a informației, dar o și fac într-un fel mai ușor de înțeles și mai didactic.

Acest scenariu, pe cât de posibil, pe atât de real, ne conduce spre a ne pune noi întrebări. Întrebările recurente ne atacă din cauză acestui nonsens școlar. Deci ne întrebăm în ce fel de lume trăim? Spre ce model de lume ne îndreptăm? Ce fel de lume ne dorim să construim? Ce le transmitem tinerilor noștri? Ce exemplu dăm? Fără îndoială, lumea spre care ne îndreptăm este necunoscută tuturor. Să ne imaginăm cum va fi, de exemplu, în 10 ani este dificil, chiar dacă anul 2030 este deja mai aproape de noi decât anul 2000. Cu toate acestea, dacă noile generații  – printre ele generațiile Y și Z – care au fost născute într-o lume digitalizată sau aproape digitalizată, au fost stimulați să își dezvolte capacitățile creative, viitorul va fi, cu siguranță, un loc mai bun.

Creativitatea

Creativitatea este starea naturală a copiilor și tinerilor. Pentru un copil, viața este o aventură creativă. Odată cu creșterea, aceea creativitate scade. Se opresc ei din a crea pentru că se opresc din a fi copii sau se opresc din a fi copii deoarece se opresc din a crea? Există studii care menționează că de la vârsta de aproximativ 10 ani, copilul creativ devine cu copil al sistemului. Acest lucru înseamnă că dorința de a întreba, de a descoperi, de a explora, de a inventa este anesteziată sau, simplu, eliminată. Nu spunem nimic ce nu e informație publică și care nu e bazată pe studii, dar pe simpla observare a copiilor. Castrarea creativității și a imaginației este aberantă și puțin sau nimic nu este făcut pentru a o opri. Astfel, apar două întrebări: Dacă în loc de adoptarea unor noi parametrii, în educația marcată de schimbările deja stabilite, noi putem crea o paradigmă bazată pe creativitate. Dacă, pornind de la această premisă, putem apoi canaliza potențialul fiecărui copil spre zona sa de interes. De la naștere, să îi antrenăm să creeze unde nu există nimic. În acest fel, îngrijorările lor nu se termina în primul lor deceniu de viață, ci îl depășesc.

Este ca și cum am reinventa felul în care educăm copii în copilăria timpurie. Trebuie să găsim noi metode de a educa copii pentru a da permite creativității să înflorească. În așa fel încât copilăria să fie copilărie, iarăși. Astfel, tot potențialul pe care ei îl au poate fi dezvoltat. Copii sunt creativitatea în stare pură, ei sunt o comoară.

Câte dintre lucrurile pe care tinerii le învață în școală le vor fi utile în viață?

Suntem într-un moment de redefinire. Avem nevoie de lideri creativi, care să incorporeze experiența tinerilor de astăzi, care au digitalul în ADN. Fără să neglijăm nevoia pentru o bază academică fundamentală, experiența de învățare merge dincolo de clasă, bibliotecă sau locul de joacă. La laboratorul MIT Media, mi s-a spus că un student, în primii lui ani, a început să studieze relația dintre furnici și lumina ultraviolet. După câteva luni de observație și analiză, el a prezentat o lucrare în care demonstra cum furnicile și-au modificat drumul pentru a urma calea luminată de această lumină. Descoperirea lui poate afecta întregul ecosistem, parcurile, piețele sau chiar junglele. Tânărul le-a cerut celor de la laboratorul MIT Media să îi dea voie să își aprofundeze studiul și i-a făcut pe cei de la grădina zoologică din New York să îi deschidă porțile pentru a-și extinde observația și pentru a obține noi concluzii. Imaginați-vă pentru un moment dacă un elev, al școlii secundare din Spania sau de la majoritatea universităților noastre locale, ar fi venit către profesorul său cu această problemă. Care credeți că ar fi fost răspunsul?

Cum putem transforma sistemul, astfel încât tinerii să poată să spargă reguli, să inventeze un viitor nou și mai bun, să experimenteze fără frica de a fi pedepsiți dacă greșesc? Cum putem încuraja tinerii să aibă instinct antreprenorial, să lase în urmă ideea de siguranță pentru a se cufunda în mobilitatea forței de muncă? Așteptăm să înțelegem că trăim într-un sat global cu schimbări globale și că acesta necesită minți deschise, fără frontiere?

Descoperirea

Într-un studiu al oamenilor care au modelat secolul XX cu mințile lor creative, Howard Gardner, un psiholog și profesor la Universitatea Harvard, a aflat că în timp ce fiecare dintre aceștia au cercetat limitele scopului lor, ei au avut ceva în comun și anume că au avut o prospețime copilărească în felul în care și-au abordat munca. Dacă ne întoarcem să revizuim lista cu câteva dintre geniile secolelor XIX și XX, vom afla că la vârsta de 20 de ani Pablo Picasso putea să picteze la fel ca oricine altcineva din lumea asta. La aceiași vârstă Albert Einstein putea face fizica la fel ca oricine. Thomas Edison, unul dintre cei mai mari inventatori din istorie, a spus: ”Nu am eșuat. Doar am descoperit zece mii de alternative care nu funcționează.” Mințile curioase creează lucruri care nu au existat înainte. Acestea nu pot fi create fără cunoștințe, dar nu pot fi inventate fără imaginație.

Cei mai mari descoperitori au trebuit să lupte împotriva respingerii venite din partea unei societăți asupra noului. Sistemul educațional spaniol nu consideră posibilitatea de a face greșeli ca fiind parte din procesul creativ. De aceea, frica de eșec este una dintre cele mai complexe bariere de trecut nu numai în viața de student, dar pe tot parcursul vieții lui / ei. Dacă cei mai în vârstă ar fi fost cu adevărat conștienți că o persoană care pierde frica de a face greșeli este o persoană care poate experimenta, inventa, schimba lumea spre mai bine, totul ar fi fost diferit. Dacă în loc să îl pedepsească pentru fiecare greșeală, profesorul ar fi încurajat studentul să continue să încerce, am educa oameni cu încredere de sine. Sunt foarte puține unelte mai puternice pentru un copil sau un tânăr decât încrederea de sine.

Oamenii (exceptând pe cei cu personalități puternice) își vor pierde puțina încredere pe care o au în ei înșiși dacă greșelile le sunt permanent penalizate. În laboratorul MIT Media, ne-au spus că au aflat că în multe situații, când studentul face o greșeală, el ajunge să deschidă drumuri sau uși pe care nu și le-ar fi imaginat vreodată. Ei nu văd asta ca pe o problemă, ci ca pe o oportunitate.

Probabil acum noi putem aplica mai mult ca niciodată fraza mitică a lui Albert Von Szent Gyorgyi despre ceea ce înseamnă să descoperi: ”Descoperirea constă în a vedea ce toți au văzut și a gândi ce nimeni nu a gândit.” Și pentru asta trebuie să schimbăm felul în care gândim. Cu siguranță, prin faptul că le dăm tinerilor unelte să creeze, să își imagineze, să dezvolte darurile pe care le au înăuntru, lumea pe care ne-o imaginăm ar putea deveni reală.

Ne aflăm într-un moment de haos și dezordine, din care tu poți reieși cu creativitate și imaginație. În același timp, inovatorii sunt în schimbare. Din acest motiv, activele intangibile, deschiderea mentală și multiculturalismul sunt reevaluate. Deși tehnologia conduce schimbarea, felul în care noi ne tratăm unii pe alții este umanizat. Succesul timpurilor anterioare eșuează. Noi companii deschid, constant, noi teritorii. Toți știm că tinerii ne fac să ne simțim tineri în spirit. În plus, ei ne pot ajuta să vizualizăm viitorul. Când părinții, profesorii sau tutorii încurajează creativitatea copiilor, ei descoperă ce confirmă acum psihologii: majoritatea copiilor au un talent, un dar natural, o abilitate (sau mai multe) pentru o activitate.

Cu mulți ani în urmă, am avut oportunitatea de a studia într-o școală secundară din Statele Unite. Tema uneia dintre materii era ”segregația rasială”. Ne-au dus la biblioteca școlii și ne-au separat în două grupuri. Ne-au dat reviste și ziare (Time, Newsweek, Economist, The New York Times, etc.) și niște timp să adunăm toate informațiile legate de subiect. În acel timp, noi aveam de citit tot ce a apărut în media despre America de Sud și segregația rasială. Apoi ambele grupe au dezbătut. O grupă trebuia să apere sistemul și cealaltă să îl atace. Pentru a face asta, a fost necesar să ne documentăm bine, să elaborăm un argument solid și să găsim punctele forte ale poziției noastre și punctele slabe ale oponenților. Fiecare grupa trebuia să lase de-o parte timiditatea și ignoranța pentru a-și apăra poziția. Exercițiul a fost, cu adevărat, memorabil. Ne-am cufundat în segregația rasială prin trăirea experienței de a citi, de a ne îndoi, de a întreba, de ne organiza, de a aduce argumente și de a comunica. În viață ”nu poți crea experiența, trebuie să o experimentezi”, cum a spus, cu înțelepciune, Albert Camus. Mulți ani mai târziu, subiecte la fel de sensibile ca și segregația rasială ai fost mereu prezente în interesele noastre, în timp ce noi am învățat că înainte să vorbim trebuie să ne informăm și nu mereu cel care are dreptate câștigă, dar acela care argumentează mai bine și comunică mai convingător. În teatrul vieții, trebuie să te expui, să mergi pe scenă, să argumentezi, să discuți, să simți, să dezbați, să lași în urmă fricile, să înveți din experiențe, să asculți, să intri în diferite lumi. Asumă-ți că viața este imperfectă.

Este aproape improbabil să vezi un fel de dezbatere, un studiu de grup bine ghidat de un profesor, un grup pasionat pregătind argumente. Ce vezi sunt copii stresați și copleșiți care la sfârșitul zilei nu învață, suferă.

Schimbarea

Nu există niciun dubiu că schimbarea nu este și nu va fi simplă. Desigur că nu este. Este una dintre cele mai complexe schimbări cu care noi, ca societate, trebuie să ne confruntăm, și unul dintre cele mai necesare procese. Tinerii cred în exemplul celor mai în vârstă, nu în cuvinte. Fiecare tânăr, ca și fiecare părinte și profesor, este diferit, dar toată lumea are ceva în comun: nevoia de a învăța, de a împărtăși, de a crea, de a experimenta. Toate acestea pentru a face lumea un loc mai bun.

Când Eve și Ted Branson, părinții fondatorului grupului Virgin, au fost întrebați despre cum era Richard în școală, ei au răspuns: ”Să spunem că a fost neobișnuit în școală. Nu știam dacă era 99% stupid sau 1% excepțional. Tindem să credem că era mai mult de 1%.”

Cu câțiva ani în urmă am fost invitați să predăm un curs de master în una dintre cele mai prestigioase școli din America Latină. Înainte de asta, școala a organizat o masă cu acei 10 tineri care aveau note bune la toate cursurile precedente, la prânz a participat și directorul, împreună cu niște profesori și autorități, nu mai mult de 20 de oameni în total. Între felurile de mâncare, i-am întrebat pe studenți ce carieră s-au gândit să urmeze. Răspunsurile s-au concentrat pe avocatură, administrarea afacerilor și arhitectură. Când am întrebat dacă părinți lor lucrează, răspunsurile au fost: ”Este avocat.”, ”Sunt arhitecți.”, ”Este om de afaceri”. Era o legătură absolută între meseria părinților și cariera pe care copiii o vor urma. După ce am lăsat să treacă câteva minute, am întrebat ”Și ce v-ar plăcea să studiați?” Apoi viitorul avocat a răspuns că design interior, viitorul om de afaceri a spus marketing și publicitate și viitori arhitecți au spus medicină veterinară. Atmosfera nu era pozitivă când i-am făcut pe tineri să aleagă între datorie și dorință, între vocația impusă și cea adevărată.

Părinții au o responsabilitate enormă căreia de multe ori nu îi acordă atenție. Și aceea atenție este în a cimenta viitorul copiilor noștri, al societății noastre și al lumii noastre. Este o perioadă bună să punem minunata întrebare: ”Ne educăm viitoarele generații cu un exemplu bun?”

Sursa: http://andystalman.com/en/everything-starts-and-ends-in-education/