Vara s-a terminat. Matei și Cristina se întorc la școală. Ei sunt încântați să le povestească tuturor despre vacanța lor minunată și să înceapă un nou an școlar.

–          Eu abia aștept orele de sport! Cel mai mult îmi place să joc fotbal, dar aș vrea să încerc să joc și baschet. spuse Matei.

–          Dar să știi că avem mult mai multe ore de matematică decât de sport. Tu știi că e preferata mea, spuse răzând, Cristina.

Orele au început, cei doi prieteni și-au ocupat locurile în bancă și au așteptat cuminți să vină doamna profesoară. În timpul orei, Matei a observant că era ceva ciudat la Cristina. Avea ochii aproape închiși.

–          Ce s-a întâmplat? O întreabă Matei îngrijorat.

–          Nimic, de ce întrebi?

–          Întreb pentru că, pare că îți țîi ochi strânși.

–          Poate închide ochii pentru că îi este somn, raspunde o colegă.

–          Acum încetați cu discuțiile și fiți atenți la oră, spuse doamna profesoară.

După terminarea orei, Cristina îi spuse lui Matei că o doare capul din ce în ce mai tare.

–          Nu te îngrijora, Cristina, începutul anului poate să fie foarte stresant. Sunt sigură că mâine o să te simți mai bine, încercă Matei să o încurajeze.

Următoarea ora era matematica. La această oră cei doi colegi și prieteni s-au așezat în prima bancă, pentru a sta atenți la explicațiile doamnei profesoare. Băiatul a observant că părea că fata se simte mai bine.

A venit și ora lui Matei preferată, sportul. Se jucau afară, vremea fiind foarte frumoasă. Băieți au început să joace fotbal, iar fetele tenis. Pentru prima dată, Cristina nici măcar nu a atins mingea.

–          Ce s-a întâmplat? Tu erai campioana clasei. Eșți bine?

–          Da, sunt bine. Poate că mi-a intrat soarele în ochi.

Colegii Cristinei s-au uitat pe cer, dar soarele era după nori.

–          Pur și simplu nu am văzut mingea, spuse Cristina. Nu vă mai alarmați atât.

După ce s-au terminat orele, Cristina și Matei se întâlnesc cu prietena lor, Andreea pentru a merge acasă. Pe drum, băiatul îi povestește Andreei despre ce a pățit colega lor.

El era surprins că atunci când stătea în ultima bancă, la ora de limba româna, Cristina strângea din ochi și o durea capul, iar când era în prima bancă la matematică și era atentă la problemele dificile, Cristina nu mai avea nimic și nu micșora ochii. Apoi, la sport a ratat lovitura pentru că nu văzuse mingea.

Ascultând cele povestite de Matei, Andreea și-a dat seama că fetița are nevoie de un control medical și a sfătuit-o să le povestească și părinților toate cele întâmplate, deoarece s-ar putea să aibă o problemă medicală.

După ce a ajuns acasă, Cristina le-a povestit părinților tot ce se întâmplase la scoală.

Îngrijorați, imediat au decis să meargă la doctorul de ochi (numit oftalmolog).

Ajunși la cabinet, doamna doctor s-a prezentat și a început să îi adreseze Cristinei diverse întrebări pentru a încerca să afle problema.

Prima dată, a așezat-o pe Andreea pe scaun și a întrebat-o dacă vede literele pe care ea i le indica pe tabelul oftalmologului. Apoi s-a uitat la ochișorii ei printr-un microscop și a folosit diferite lentile speciale pentru că ea să poată vedea mai bine.

–          Wow, acum pot să văd totul! exclamă Cristina fericită.

–          Se pare că ai miopie, spune doamna doctor. Este perfect logic, deoarece nu poți vedea lucrurile de la distanță, cum ar fi o poezie la ora de limba română sau mingea pe care ai încercat să o prinzi. Să ai miopie uneori poate să îți dea dureri de cap. Acum alege-ți o pereche de rame care să îți placă iar eu îți voi prescrie lentilele potrivite pentru acestea.

–          Ce mă bucur, acum pot să văd și eu totul clar!!

–          Este foarte bine că ai avut un prieten care să fie atât de atent la tine. Mulți copii vin prea tărziu, iar în cazul altora trec ani de zile înainte că cineva să observe că motivul pentru care nu se descurcă bine la școală este că nu văd suficient de clar.

–          Îmi plac foarte mult ochelarii mei. Îi port mereu și mă ajută să văd totul din jurul meu, spune Cristina.