Alice este o fetiță foarte drăguță și curioasă din fire. În fiecare zi de joi, a fiecărei săptămâni, bunicul ei o ia de la scoală, merg în casa lui și prepara împreună mâncăruri gustoase.

Este ziua preferată a lui Alice, Ziua Sosului, ziua din săptămână în care ea și  bunicul ei gătesc un fel de mâncare- de obicei paste- cu sos. Mereu altul. Tradiția și creativitatea se împletesc. Întotdeauna obțin câte un preparat spectaculos.

Dar astăzi, înainte să poată începe pregătirea ingredientelor, Alice îi spune bunicului că se simte slabită. Își aminti că a strănutat la scoală de câteva ori.

Îngrijorat, bunicul a condus-o acasă la ea pe Alice.

Mama ei, prevenită de bunic, o aștepta pregătită să o ajute. Imediat cum a ajuns, a întrebat-o ce s-a întâmplat, cum se simțea, i-a măsurat temperatura corpului cu termometrul. Alice știa bine aceast instrument medical.

–          Nas înfundat, mânuțe  reci, a spus mama. Cu siguranță te lupți cu un microb, Alice.

–          Ce este un microb? Întrebă fetița curioasă

Mama deschise o carte. Era o poză cu o pată cu aspect ciudat.

–         Acesta este un microb, Alice. Aceștia sunt foarte mici. Se pot găși oriunde în corpul tău: în nas,gură, în stomac, chiar și în plămâni.

Poate că Alice era bolnavă, dar era din ce în ce mai curiosă. De unde venise microbul? Și mai important, cum ar fi putut scăpa de el?

Grijulie, mama îi curăță nasul fetiței, îi prepară un ceai și îi dădu un medicament recomandat de medic. Tot la sfatul acestuia, o indemnă pe Alice să se odihnească.

Nu era nevoie de prea multa insistență. Fetița, obosită, adormi pe loc.

În curând, ea a început să viseze. În visul său, ea era foarte mică, exact cât un microb. Ea și prietenul său, motanul Clopoțel făceau o excursie în propriul sau corp.

Alice și Clopoțel s-au uitat atent în interiorul corpului adormit și au aterizat chiar pe limba fetiței. Era moale și pufosă. Și se auzea muzică! Nu se așteptaseră la asta! Ce ar putea fi? Părea să vină din nasul ei.

Când Alice și Clopoțel au ajuns la nas, au văzut animalute cu aspect ciudat, care cântau la un fel de chitară.

„Te fac să adulmeci și te fac să strănuți”, citise mama…parca….

– Te vom face să transpiri și te vom face să strănuți, pentru că așa suntem noi, se auziră clar muuulte voci, într-una singură.

Fetiței nu îi venea să își creadă urechilor.

–         „Sunt Toots, Microbul cântăreț”, se prezentă unul dintre ei, iar aceștia sunt prietenii mei, Microbeii.”

Atunci când eșți bolnav, interiorul nasului se inflamează, sau se irită și se umflă. În acest mod se produc sectretiile care înfundă sau care îl fac pe nasul tău să curgă. Corpul produce secreții mai mereu, dar atunci când eșți bolnav, cantitatea acestora este mai mare. Uneori este de ajutor să foloseșți un umidificator,  sau să faci o baie puțin mai calda decât de obicei, să bei multe lichide,cum ar fi apa, suc de fructe, ceaiuri, depinde ce preferi.

Alteori, știi bine, vin picăturile de nas, și alte medicamente.

Faptul că l-a văzut pe Toots în nas a supărat-o pe Alice. Ea a decis că microbii ar trebui să plece! Dar Toots nu era ușor de convins. De fapt, el și-a luat prietenii și amenințau că se vor îndreptă spre plămânii fetiței. Rădeau, tropăiau și cântau în nasul ei.

Ea își îndreptă atenția către plămâni. Căci îi văzuse în cartea mamei. A observat că, atunci când plămânii deveneau mai mici, aerul pleca, ieșea. Iar când plămânii deveneau mai mari, intra aer. Se privea pe ea însăși cum respiră.

În năsucul fetiței, și nu numai, medicamentele date de mama se luptau din greu cu Tods și prietenii lui.

– Plecăm să ne jucăm în alt corp”, a spus Toots ! Aveau de gând să infecteze pe altcineva. Pregătește-te să sari pe mâna mamei când o ajuta pe Alice să șterga nasul! a strigat Toots către Microbei.

Alice nu vroia că bacteriile să rămână în interiorul ei, dar nu vroia nici că altcineva să să fie bolnav. Trebuia să îi oprească. Și-a adus aminte ceva ce văzuse în cartea mamei ei. Știa cum să scape de ei. Trebuia doar să ia medicamentele date de mami și să bea lichidele pe care aceasta i le dădea. Văzuse ea bine, în vis, că lichidele îi inundau pe Tods și pe Microbei. Parca era un tobogan cu apa și aceștia, vrând-nevrand erau îndepărtați din gatul și nasul fetiței.

Când Alice s-a trezit din visul ei, se simțea minunat. Dar s-a dus direct la baie, pentru a se spăla pe mâini. Îi povesti amuzată mamei, visul și o invită să se spele și ea pe mâini.

Alice era bucuroasă că se simțea mult mai bine. Era veselă și mai determinată că niciodată să asculte sfaturile mamei. Era clar, microbii erau mulți și bătăioși, dar și ea era informată și pregătită să îi înfrângă.