Odată cu evoluția tehnologiei lumea din jurul nostru s-a schimbat rapid. De aceea mulți oameni cred că aceasta va înlocui inteligența umană. Unii profesor consideră că, în viitorul apropiat, nu vor mai exista elevi cărora să le predea deoarece tehnologia ar putea prelua o mulțime de sarcini și abilități pe care le-ar fi putut învăța studenții.
Immanuel Kant spunea că suntem definiți de ceea ce am realizat în educație. Ea ne oferă uneltele – economice, sociale, tehnologice și etice – pentru a ne îmbunătății viața. Kant era de părere că educația este esențială, la fel ca aerul și mâncarea. Luând în considerare toate acestea, putem fi siguri că educația nu va dispărea niciodată, chiar dacă ea va lua alte forme.
Anul 2020 ne-a arătat că acele alte forme de educație au devenit indispensabile. De la flexibilitatea timpului și a locului, până la lecțiile personalizate toate aceste schimbări reprezintă viitorul educației.
Unde suntem astăzi?
Deși există semne că înscrierile în învățământul superior din întreaga lume încetinește, se estimează că numărul de înscrieri va crește de la 214,1 milioane în 2015 la 594,1 milioane până în 2040. Pe măsură ce universitățile au devenit mai accesibile, înscrierile au crescut. În medie, se așteaptă ca 36% dintre tinerii adulți din țările OECD să absolve cel puțin o dată învățământul terțiar înainte de a avea 30 de ani.
În România, în 2018, obținerea nivelului terțiar de educație pentru grupa de vârstă 30-34 – măsurată ca reper european – a scăzut la 24,6% de la 26,3% în 2017.
Cum arată viitorul?
Educația trebuie să îi echipeze pe tinerii de astăzi cu abilitățile necesare pentru a prospera în lumea de mâine. Se consideră faptul că jumătate din locurile de muncă ar putea fi automatizate până în 2055. Mai puțin de 5% din ocupații pot fi automatizate complet, dar 60% ar putea vedea 30% din activitățile lor constitutive automatizate.
Într-o lume a informaților aflate la un click distanță, nu mai trebuie să memorăm nimic. De fapt, multe dintre lucrurile pe care le învățăm la școală ar putea începe să se simtă puțin inutile în era digitală.
Cu toate acestea, vom avea nevoie de abilități noi care să ne ajute să gestionăm instrumentele formidabile de care dispunem. Trebuie să știm cum să interpretăm rezultatele căutării, să evaluăm critic calitatea și veridicitatea informațiilor și să facem aprecieri etice cu privire la modul de utilizare și va trebui să gândim creativ pentru a veni cu soluții la probleme globale din ce în ce mai complexe.
În plus, studenții vor petrece mai mult timp interacționând cu simulări. Experiențele digitale vor fi alimentate de o serie de noi tehnologii – inclusiv VR / AR, dar și servicii obișnuite bazate pe HTML și aplicații mobile. Aceste noi tehnologii de simulare vor fi extrem de instrumentate, pentru a colecta o mulțime de date utile despre implicarea elevilor și înțelegerea materialului.
Noi modalități de învățare
Pornind de la aceste noi abilități, programa școlară va fi modificată. Cea mai mare schimbare este trecerea de la împărțirea în diferite materii la ”învățarea bazată pe fenomene”. De exemplu, o lecție despre vikingi ar putea include istorie, geografie, scriere de povești sau lucrul în grup pentru a proiecta și construi o barcă. Această metodă accentuează abilități precum comunicarea, creativitatea și gândirea critică și pregătește mai bine elevii să își aplice cunoștințele la locul de muncă din secolul XXI.
Datorită tuturor schimbărilor, conceptul de ”clasă întoarsă” va fi următorul pas către o învățare mai independentă. Această metodă presupune ca studenții să citească pe cont propriu materialele, fiecare în ritmul său, iar mai apoi să pună întrebări la clasă. Astfel, mentoratul va deveni fundamental pentru succesul elevilor. Profesorii vor forma un punct central în jungla de informații prin care elevii își vor deschide calea. Deși viitorul educației pare îndepărtat, profesorul și instituția de învățământ sunt vitale pentru performanța academică.
Cum atenția studenților este mult mai greu de captat în zilele noastre, din acest motiv învățatul într-un mediu informal, precum un muzeu, ar putea fi o metodă eficientă. Aceasta îi poate ajuta pe studenți să lege conceptele teoretice cu probleme din viața lor. Aceste experiențe de învățare încrucișate exploatează punctele forte ale ambelor medii și oferă elevilor oportunități autentice și antrenante de învățare. Deoarece învățarea are loc pe parcursul unei vieți, bazându-se pe experiențe din mai multe setări, oportunitatea mai largă este de a sprijini cursanții în înregistrarea, conectarea, reamintirea și partajarea diverselor evenimente de învățare.
Se spune că unde-s doi puterea crește și pornind de la asta putem dezvolta o metodă de învățare care să le dezvolte studenților spiritul de echipă. Conceptul de ”învățare prin cooperare” pornește de la ideea că lucrul în echipă îmbunătățește atenția și implicarea studenților, dar și cantitatea de cunoștințe pe care aceștia le asimilează.
Gândirea proiectată, sau ”design thinking”, este o tehnică bazată pe rezolvarea unor cazuri din viața reală prin analiză de grup, brainstorming și prezentarea unor idei creative și inovative. Această metodă are scopul de a pregătii studenții pentru viață, dezvoltându-le curiozitatea și abilitățile de analiză.
Incorporarea materialelor audio-vizuale pentru a completa manualele în timpul orelor se folosește deja ce ceva timp. Acestea pot fi modele, filme, imagini, infografice sau alte instrumente de cartografiere a minții și creier. Prin această metodă elevii nu numai că își vor dezvolta capacitatea de a asculta, ci îi va ajuta și să înțeleagă mai bine conceptele.
Noile versiuni ale metodologiilor existente sunt revizuite și actualizate pentru generația digitală. Una dintre cele mai utilizate în clasă în prezent este învățarea bazată pe proiecte. În esența sa, învățarea bazată pe proiecte le permite studenților să dobândească cunoștințe și abilități cheie prin dezvoltarea de proiecte care răspund problemelor din viața reală.
Efectul pandemiei asupra educației
Pandemia COVID-19 a creat cea mai mare perturbare a sistemelor de învățământ din istoric, afectând aproape 1,6 miliarde de cursanți în mai mult de 190 de țări și pe toate continentele. Capacitatea de a răspunde la închiderea școlii se schimbă dramatic odată cu nivelul de dezvoltare: de exemplu, în al doilea trimestru al 2020, 86% dintre copiii din învățământul primar au ieșit efectiv din școală în țările cu dezvoltare umană scăzută – comparativ cu doar 20% în țările cu dezvoltare umană foarte ridicată.
Pandemia a schimbat total educația pentru cei din generația Z. Fiind prima generație nativă digitală, aceștia așteaptă acum și mai multă conectivitate virtuală cu prietenii și materiale de învățare. Majoritatea socializării se întâmpla la școală, iar elevii încearcă să umple acest gol. Elevii încetează să-și mai ofere opiniile în discuțiile de apeluri video pentru a evita să vorbească unul cu celălalt, unii instructori se luptă să se adapteze la tehnologie, iar indicii de comunicare non-verbală sunt ușor de ratat pe cameră.
Dezavantajul este că peisajul educațional asistă și la repercusiuni negative imediate. Pandemia exagerează diferențele socioeconomice în multe domenii, dar prăpastia în educație este deosebit de profundă.
Pentru studenții cu venituri mai mici, pierderea accesului la clădirile școlilor și bibliotecile înseamnă, de asemenea, că și-au pierdut singura șansă de a folosi un spațiu de studiu și un computer liniștit. Chiar dacă aveți un computer acasă poate să nu vă fie de ajutor dacă elevii trebuie să îl împărtășească cu un părinte care lucrează la distanță.
În aparență este o perioadă excelentă pentru profesori de a testa noi metode de predare și pentru elevi de a explora noi surse de informații online. În realitate, multe dintre sistemele educaționale din lume nu sunt pregătite să susțină o astfel de situație – le lipsesc structurile necesare pentru o învățare online efectivă.