În numeroase sondaje și studii, americanii identifică educația ca fiind una dintre provocările locale principale ale secolului XXI. Mai specific, provocarea nu este doar reformarea școlilor publice, dar și atingerea țelului de succes academic al tuturor studenților. Mulți experți educaționali susțin că atingerea acelui țel va necesita o cooperare mai mare între școli și un nou mod de colaborare cu familiile și comunitatea servite de acele școli.
Educația în comunitate oferă o modalitate structurată și eficace de a răspunde provocării de a îmbunătății educația publică deoarece aceasta extinde rolul tradițional al școlii și creează o relație reciproc interdependentă între casă, școală și comunitate. Acest tip de educație are trei componente fundamentale – oportunități de învățare pe tot parcursul vieții, implicarea comunității în școli și folosirea eficientă de resurse – și este bazată pe un set de zece principii ample:
- Învățatul pe tot parcursul vieții. Educația este un proces ce se desfășoară de la naștere și până la moarte, și toată lumea din comunitate împărtășește responsabilitatea de a educa toți membrii comunității. Oportunitățile de învățare formală și informală ar trebui să fie disponibile rezidenților de toate vârstele într-o mare varietate de setări ale comunității.
- Rezidenții comunității au dreptul și responsabilitatea de a fi implicați în evaluarea nevoilor acesteia și în identificarea resurselor de care dispun pentru a răspunde acelor nevoi.
- Auto-ajutor. Oamenii sunt cel mai bine serviți de liderii lor când capacitatea lor de a se ajuta este cunoscută și dezvoltată. Când oamenii își asumă o responsabilitate pentru binele lor, ei câștigă un anumit grad de independență.
- Dezvoltarea leadership-ului. Antrenarea liderilor locali în rezolvarea problemelor, luarea deciziilor și în dezvoltarea abilităților de procesare a grupului este esențial pentru eforturile de îmbunătățire a comunității.
- Receptivitatea instituțiilor. Deoarece instituțiile publice există pentru a servi publicul, ele sunt obligate să dezvolte programe și servicii care răspund nevoilor și intereselor, în constantă schimbare.
- Livrarea integrată a serviciilor. Organizațiile și agențiile care operează pentru binele public își pot folosi în cel mai bun mod resursele limitate, pot să își îndeplinească țelurile și să servească publicul prin colaborarea cu organizații și agenții care au aceleași scopuri.
- Serviciile comunității, programele și oportunitățile de voluntariat aproape de casele oamenilor au cel mai mare potențial de a atrage participarea publicului.
- Folosirea resurselor la maximum. Resursele fizice, financiare și umane ale fiecărei comunități ar trebui să fie în totalitate disponibile și interconectate rațional dacă diversele nevoi și interese se doresc a fi îndeplinite.
- Programele comunității, activitățile și serviciile ar trebui să includă cea mai mare parte posibilă a rezidenților fără segregare în funcție de vârstă, venit, sex, rasă, etnie, religie și alte caracteristici.
- Accesul la informația publică. Informația publică ar trebui să fie împărtășită între agenții și organizații, deoarece o comunitate eficace nu doar că are ”faptele”, dar știe și ce înseamnă acele fapte în viața diverșilor oameni care o compun.
Un plan cuprinzător
Lipsa actuală de încredere în educația publică a fost mai omniprezentă și prelungită decât criza de încredere ce a urmat după lansarea Sputnik în 1957, făcută de Uniunea Sovietică. Educația în comunitate a devenit abordarea aleasă de mulți profesori care au fost determinați să îmbunătățească încrederea publică în școli și să construiască parteneriate care să susțină educația publică.
Educația în comunitate este un fel de a vedea educația publică ca o întreprindere a întregii comunități. Implementarea acestui tip de educație necesită un plan cuprinzător și coordonat pentru a oferi servicii educaționale, de recreere, sociale și culturale pentru toți oamenii din comunitate. Următoarele strategii oferă cadrul pentru a dezvolta un astfel de program.
Strategia 1. Încurajează folosirea resurselor și a voluntarilor din comunitate pentru a mări programul educațional de bază.
Fiecare comunitate are resurse umane, fizice și financiare care pot fi folosite pentru a îmbogății și extinde programele educaționale tradiționale. Resursele și voluntarii din comunitate pot ajuta la extinderea opțiunilor curriculare, la realizarea excursiilor de studiu pe teren, pot oferi metode variate de meditații, pot sponsoriza întreprinderile bazate pe studenți și pot susține învățatul experimental.
Strategia 2. Dezvoltă parteneriate educaționale între școli și furnizorii de servicii publice și private, afaceri și industrii, și organizații de servicii civice și sociale
Complexe, adesea interconectate, problemele sociale și economice creează o gamă variată de nevoi de servicii în multe comunități, și rezolvarea lor efectivă este probabil să necesite mai multe resurse decât cele pe care le poate oferi o agenție sau o organizație. Dezvoltarea parteneriatelor pentru folosirea cooperativă a resurselor disponibile va ajuta ca duplicarea nenecesară să fie prevenită în distribuirea unor servici precum îngrijirea copiilor, programele after-school, educația legată de medicamente și tratamente, programele de alfabetizare și remediere, stagiile de practică și activitățile de orientare în carieră.
Strategia 3. Folosește facilitățile de educație publică ca centre de servicii pentru comunitate, cu scopul de a rezolva nevoile educaționale, sociale, de sănătate, culturale și de recreere pentru toate vârstele și sectoarele acesteia
Având în vedere că atitudinea și susținerea comunității afectează abilitatea școlilor de a-și urma misiunea de a educa toți copiii, profesorii trebuie să ia în considerare nevoile și îngrijorările non-părinților din comunitate. Această strategie încurajează păstrarea clădirilor școlii deschise pe baza unui orar planificat și organizat, la ore înafara celor normale ale unei zile de școală. Aceasta profită de avantajul unei susțineri puternice pe care centrele comunității o primesc, în general, dar și de beneficiile economice ale comunității pentru a folosi mai eficient facilitățile publice.
Strategia 4. Dezvoltă un mediu care promovează învățatul pe tot parcursul vieții.
Această strategie admite că învățarea este un proces ce se desfășoară pe tot parcursul vieții. Aceasta recunoaște că învățarea are loc atât în școală cât și în afara acesteia, fără instruire formală. De asemenea, încurajează dezvoltarea programelor educaționale care să răspundă nevoilor de învățare care se schimbă pe parcursul vieții, incluzând nevoia de noi abilități și cunoștințe. Programele și activitățile de învățare pe tot parcursul vieții pot include educația de la începutul copilăriei, programe extinse de aprofundare, pentru copii la vârsta școlii, educație pentru adulți, antrenamente vocaționale și programe de recalificare, activități de relaxare care să cuprindă toate generațiile.
Strategia 5. Stabilește un proces pentru implicarea comunității în planificarea educației și în luarea deciziilor.
Toată comunitatea are un interes în misiunea de a-și educa membrii. Fiecare membru are responsabilitatea de a participa la determinarea nevoilor comunității, setarea priorităților și alocarea de resurse. Procesul ciclic de planificare, evaluare și schimbare profită de o caracteristică de bază a comportamentului uman: Aceia care participă în planificare și luarea deciziilor dezvolta un sentiment de proprietate. Încurajarea implicării, în cel mai cea mai amplu mod posibil, capitalizează o altă caracteristică: Cu cât oamenii implicați sunt în număr mai mare și mai diverși, cu atât este mai posibil ca nevoile să fie rezolvate. Oportunitățile de implicare ar putea varia de la participarea în consiliile de sfătuire până la a fi membru în comitete pentru cerințele ad hoc.
Strategia 6. Oferă un sistem receptiv bazat pe comunitate pentru acțiunile colective făcute de toate agențiile educaționale pentru a rezolva problemele comunității.
Multe dintre probleme comunității sunt atât de complexe încât rezolvarea lor necesită folosirea cooperativă a unei game variate de resurse. Căutând implicarea agențiilor non-școlare poate ajuta școlile să rezolve probleme sociale, de sănătate și economice precum abuzul de substanțe, locuințele, abuzul copiilor, probleme mentale, violența, crimele, vandalismul, tinerele însărcinate și diversele feluri de discriminare.
Strategia 7. Dezvoltarea unui sistem care facilitează comunicarea între casă, școală și comunitate.
Cercetările arată că școlile care implică tot publicul lor și îi ține bine informați, au susținerea comunității, în timp ce acelea care nu reușesc să ajungă la părinții actualilor studenți, nu o au. Comunicarea eficientă între casă, școală și comunitate merge dincolo de știri, discursuri și newsletter; aceasta include folosirea de media, vizite ale profesorilor și administratorilor acasă, afișarea școlii prin toată comunitatea și programe speciale de mobilizare a comunității desfășurate atât în școli, cât și în alte locuri.
Școala comunității
Termenul ”școala comunității” descrie o școală unde conceptul de educație în comunitate este pus în practică. Această educație ar putea fi implementată și în agenții și organizații, dar cel mai comun loc este o școală publică.
O școală a comunității se depărtează de orarul și materiile unei școli publice tradiționale. Acest tip de școală este deschisă tot timpul anului, 18 sau mai multe ore pe zi și deseori 7 zile pe săptămână. Astfel, școala devine nu doar un loc pentru a le preda copiilor ci un centru de învățare al comunității cu utilizări multiple.
Într-o școală de comunitate, conceptul de educație publică este extins dincolo de tradiționalul program de la grădiniță la clasa a 12-a, furnizând oportunități de învățare pentru întreaga comunitate. Orarul tradițional este extins prin extinderea programului unei zile (incluzând activități înainte și după școală), și prin programe recreaționale, sociale și educaționale pentru rezidenții de toate vârstele. Activitățile și programele ar putea să nu fie limitate la clădirea școlii, transformând agenții, fabrici, companii și mediul înconjurător în laboratoare de învățare.
Prin organizarea programelor și activităților care servesc populația de toate vârstele, o școală de comunitate încurajează elementele disparate ale comunității să lucreze împreună pentru atingerea unor țeluri comune. Aceasta oferă o structură organizațională pentru colaborarea între școală și comunitate.
Impactul asupra educației și asupra comunităților
Deoarece multe dintre problemele comunității sunt, în final, afectate de abilitatea acesteia de a-și educa toți copiii, profesorii din unele comunități preiau rolul de lider în căutarea unor soluții la problemele acestora. Din punctul de vedere al rezolvării problemelor, o școală de comunitate poate fi un centru de susținere pentru rețeaua de agenții și instituții angajate să rezolve nevoile. Folosirea școlilor ca centre comunitare este un mod practic și rentabil de a folosi una dintre cele mai mari investiții ale comunității – clădirile școlii. Școala de comunitate întinde mâna către aceasta și funcționează ca un partener cooperant pentru a răspunde nevoilor comunității, inclusiv nevoile educaționale.
Posibilele beneficii, pentru școli și comunități, ale unui program de educație în comunitate bine structurat și implementat cu atenție, au fost descrise într-o varietate de studii, inclusiv ”Strong Families, Strong Schools”(1994) al Departamentului de Educație U.S. și ”Safe and Smart” (1998) al Departamentelor de Educație și Justiție U.S. Îmbunătățirile documentate includ un climat mai bun de învățare la școală, reducerea violenței și a vandalismului, folosirea mai eficientă a energiei, implicarea crescută a familiilor și mărirea numărului de oportunități educaționale pentru întreaga comunitate. Alte studii arată receptivitatea îmbunătățită a instituțiilor la nevoile părinților și ale membrilor comunității și creșterea susținerii publice a școlilor și a altor agenții publice.
Educația în comunitate în Acțiune
Educația în comunitate profită de resursele locale și capabilitățile și răspunsurile la nevoile și dorințele fiecărui membru. Cum nu există două comunități cu același program, nicio comunitate nu menține același program pe mai mulți ani. Odată ce comunitatea se maturizează, instituțiile ei, populația, activele și problemele se schimbă, iar programele de educație trebuie să fie modificate pentru a reflecta acele schimbări dacă își doresc să aibă succes în continuare.